Revistă de înnodat sinapse

Ce legătură există între Zmeurovizion, Badea și Palahniuk

eurovision-2013Hotărât lucru, masochismul nu mă părăsește. Deși, de când cu nedreptatea strigătoare la cer făcută suedezilor Biondo, mi-am promis că nu mă mai  apropii de Eurovisioane câte zile-oi trăi. Dar nu mă mai învăț minte! La prima semifinală am urmărit cu abnegație fiecare piesă. Și am făcut abstracție de poantele nesărate ale prezentatorilor și de hăhăiala enervantă a Oanei din cămara verde.

Cine l-a votat pe Turcescu?

La ultima afișare a tabelei cu voturile, Robert Turcescu și trupa Casa Presei aveau un punctaj dublu față de următorul clasat. Asta, în ciuda faptului că piesa pe care au cântat-o, ”Un refren”, era cam de Amara ’65, și ca linie melodică, și ca interpretare: ponosită, obosită și siropoasă ca vai de mama ei. Cum se face, totuși, că Turcescu a adunat atâtea voturi? Știm noi! Au încins celularele toți dușmanii lui Mircea Badea carele, cu nu prea multă vreme în urmă, a executat la cea mai mare artă o luare peste picior a ”roacărului” de Pitești. Oricum, dacă ăștia sunt toți dușmanii lui Badea, tot e bine.

Lai-lai-lai și zdringhi-zdringhi

Jumătate din subtitlul de mai sus aparține tot teleastului din gura presei. L-am împrumutat pentru că se potrivește Cezar_DSC_5126perfect cu sonoritățile multor piese din selecția națională Eurovision. Și, de parcă n-ar fi fost de ajuns că piesele erau proaste, se mai și zvârcoleau pe scenă diverși cetățeni (care mai de care mai ridicol), sub titlul de coregrafie. Axiomă: o piesă bună e aia pe care ai vrea s-o mai asculți. Măcar o dată. Din prima semifinală, aș vrea să mai ascult doar ”It’s my life” cu Cezar (compozitor: Cristian Faur) și ”Unique” cu Lumința Anghel. Prima amintește de Nightwish (nu ca partitură ci ca stil, atmosferă, sonoritate), iar contratenorul nostru are destule șanse de succes. Luminița Anghel a evoluat impecabil pe partitura scrisă de spaniolul Rafael Herrero – un fragment de musical bun, care se lipește instantaneu de timpan. În rest, a fost o plictiseală atroce. Fapt care m-a determinat să purced la următorul experiment.

Palahniuk face selecția!

02. Narcis Iustin Ianau_1Ca să nu mor de plictiseală, am luat o carte pe gustul meu, ”Blestemați” de Chuck Palahniuk, și am hotărât: cea mai bună piesă din a doua semifinală este aceea care mă va opri din lectură. Și am citit netulburată până la pasajul ” – Hei, fetițo, zice capul ghilotinat, orice ai fi pe  cale să faci, să nu te pună dracu’…”, când o altă voce de contratenor, a lui Narcis Iustin Ianău, m-a făcut să scap cartea din mână. Piesa ”Seven” (ce bun a fost filmul…) scrisă de Narcis și Dan Dumitraș este bine mulată pe vocea tânărului cântăreț, care tocmai a împlinit 18 ani. În plus, linia melodică este neobișnuită, ușor stranie, dar excelent gradată spre finalul apoteotic. Dacă ar fi după mine, l-aș trimite în Suedia pe unul dintre cei doi contratenori. Habar n-am pe care. Cezar mai are mici probleme legate de registrul grav, iar vocea lui Narcis e încă în schimbare. Parcă aș da cu banul…

Gabriela Hurezean

Leave a Reply

Basic HTML is allowed. Your email address will not be published.

Subscribe to this comment feed via RSS