Revistă de înnodat sinapse

TNB: ”Micul Infern” cu marea Ileana Stana Ionescu

Ileana Stana Ionescu, Daniel Badale. 2

Teatrul Național ”I.L. Caragiale” din București sărbătorește începerea noii  stagiuni deschizând încă o sală nouă, Pictura. Acolo unde, înainte, se afla un atelier de pictat decoruri, a răsărit acest spațiu frumos, prietenos și confortabil, dar mai ales funcțional, căci scena poate fi mutată conform necesităților spectacolului. Sala Pictura a primit ”botezul focului” cum se cuvine, cu o premieră care va avea, cu siguranță, mare priză la public: ”Micul Infern” de Mircea Ștefănescu, în regia lui Mircea Cornișteanu.

Soacră + Soție, sub același semn al excelenței

O preacinstită comedie bulevardieră, ”Micul Infern”, este recitită de Mircea Cornișteanu corect, elegant, cu umor delicat. Fără actualizări/modernizări inutile, fără îngroșări vulgare, de dragul succesului la un public fără pretenții, noul spectacol apărut pe afișul Naționalului bucureștean reușește exact ceea ce-și propune: să ofere o seară senină, relaxantă, amuzantă.

Dragos Stemate, Daniel Badale, Ilinca Goia, Liviu Lucaci

Tema este universal valabilă. Orice căsnicie (mai ales una care durează de patru decenii!) are momente de cumpănă ce pot fi depășite cu inteligență și diplomație. Personajele piesei oferă actorilor partituri destul de dificile, pentru că parcurg biografii ce încep în tinerețe și ajung până în anii îndepărtați ai senectuții. Așa cum era de așteptat, punctul forte al spectacolului este Ileana Stana Ionescu, absolut magistrală în rolul soacrei. Am admirat întotdeauna firescul ieșit din comun cu care își întruchipează personajele și nu m-a dezamăgit nici de data aceasta. Coana Eleonora, în versiunea acestei mari actrițe, este adorabilă, evoluând cu grație și haz de la stadiul de văduvă fâșneață, la cel de străbunică ușor senilă, dar încă în stare să administreze replici acide.

Micul infern. 4

Pe la începutul anilor ’70, când Ileana Stana Ionescu interpreta rolul Soției în ”Micul Infern” montat de Sică Alexandrescu, dramaturgul Mircea Ștefănescu scria: ”O admirabilă interpretă, de o prezență atât de vie pe scenă și trecând minunat prin cele trei vârste ale personajului, a fost Ileana Stana Ionescu. A avut în Soție momente neîntrecute de nimeni.” Într-adevăr, n-am văzut nicio actriță care s-o depășească în acest rol și, cu atât mai puțin, în cel pe care îl joacă acum, al Soacrei. Ileana Stana Ionescu nu ridică tonul, nu gesticulează, nu face cu   ochiul spectatorului, dar are sala în palme din prima clipă când apare pe scenă. Iar ceilalți actori din distribuție fac tot ce pot pentru a onora cât mai bine parteneriatul cu splendida doamnă.

Trac și performanță

Poate că au fost de vină doar tracul premierei și stresul generat de prezența în sală a criticilor, dar unele prestații actoricești au avut ”căderi de tensiune” ușor detectabile. Ilinca Goia a fost bine în rolul tinerei soții, cochetă, naivă, amatoare de flirt, e credibilă și la vârsta de 40 de ani dar, când ajunge pe la 70, parcă nu mai e bătrânica din piesă ci Ilinca Goia costumată ciudat, de Halloween.

Ilinca Goia, Liviu Lucaci

Cred că motivul care determină acest rezultat este vocea mult prea tânără care zădărnicește transfigurarea. În schimb, partenerul ei, Liviu Lucaci (Soțul tânăr) e prea grăbit și, din cauza asta, ușor artificial în prima parte, dar devine din ce în ce mai captivant pe măsură ce personajul înaintează în vârstă, atingând apogeul la vârsta senectuții depline. Dragoș Stemate are o partitură ceva mai ușoară, este tânărul sublocotenent care o curtează asiduu pe Soție, dar soțul va găsi o șmecherie eficientă pentru a-i dezumfla patosul amoros. Aceasta este scena în care Stemate își dezvăluie în modul cel mai convingător hazul și expresivitatea. Marius Rizea (doctorul în drept care o iubește fără speranță pe Soție, încă din copilărie) dezvoltă fără sincope, cu discreție și umor subtil, un personaj tragicomic de care te atașezi imediat. În rolul Ordonanței/Majordom/Fată în Casă/Guvernantă, Daniel Badale traversează vârstele cu nonșalanță și farmec, aducând sare și piper în rețeta spectacolului. Fulvia Folosea (Secretara) mai are de lucru. Deocamdată oferă un personaj schematic și nefiresc de antipatic. Atmosfera de epocă este superb redată de costumele și decorul Clarei Labancz, iar muzica vremii, aleasă chiar de regizorul Mircea Cornișteanu, completează armonios acest spectacol care va bucura, cu siguranță, publicul de toate vârstele.

Gabriela Hurezean

Fotografii de Augustin Bucur

Leave a Reply

Basic HTML is allowed. Your email address will not be published.

Subscribe to this comment feed via RSS