Deși este doar primar general interimar, inginerul Răzvan Sava nu pare preocupat de urgențe cum ar fi gropile, mizeria și clădirile care se dărâmă, ci de soarta instituțiilor de cultură care trebuie numaidecât reorientate politic. După tentativa de ”reorganizare” a ARCUB, soldată cu un binemeritat scandal, iată că echipa de culturnici ai primarului interimar atacă din nou, într-o penibilă încercare de politizare a Centrului Cultural Palatele Brâncovenești din Mogoșoaia. Directorul interimar al instituției amintite, Mădălina Mirea, a fost demisă în timp ce se afla în concediu. Pe interimarul de la cârma Primăriei Generale nu-l demite nimeni?

Publicăm mai jos scrisoarea deschisă pe care Mădălina Mirea i-a adresat-o lui Răzvan Sava.

8 februarie, 2015

Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti este, în acest moment, în pericol de a fi confiscat de puterea politică.

Pe scurt, faptele sunt următoarele:

Joi, 4 februarie am solicitat 2 zile de concediu la P.M.B., pentru zilele de luni şi marţi, adică 8 şi 9 februarie. La câteva ore am primit pe mail o adresă prin care se solicita prezenţa tuturor directorilor instituţiilor de cultură subordonate P.M.B., luni, ora 11, la sediul primăriei. Am anunţat la Direcţia de Cultură că nu pot fi prezentă şi mi s-a solicitat să trimit un înlocuitor. Azi, 8 feb. ora 11:00, la şedinţa P.M.B. în prezenţa colegei mele, Consultant Proiecte şi Programe şi a tuturor celor de faţă, a fost anunţat în plen numele unui alt director interimar la Centrul Cultural Palatelele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia, în persoana domnului Adrian Vlad Chioţan, membru PNL, sector 2, Bucureşti.

Doresc să specific următoarele: sunt istoric de artă, manager interimar al Centrului Cultural Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia. Menţionez faptul că am colaborat cu această instituţie în anul 2013, în 2014 am venit prin concurs pe postul de Şef-Serviciu Departamentul Expoziţii-Documentare.

Am fost numită şi rugată să vin director interimar în urma reţinerii celor doi directori,  în septembrie 2015, în cazul binecunoscut cu Sorin Oprescu, al luării de mită. Imediat după aceea, au urmat trei (3) misiuni de control intern: DNA sept-oct 2015, Curtea de Conturi a României, nov-dec 2015, iar în prezent se desfăşoară misiunea de audit a P.M.B. până la 29 feb.a.c.  Toate aceste instituţii au semnalat grave nereguli în contractele de la Palatele Brâncoveneşti, în perioada 2012-2015. Recomandarea a fost următoarea: Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia trebuie să redobândească misiunea sa cultural, excluzând orice imixtiune politică, financiară, interlopă sau nu.
Postul de manager interimar este prevăzut să fie scos la concurs la jumătatea lunii martie a.c., atunci când expiră interimatul meu. Întrebarea noastră este, ce interes poate justifica înlocuirea unui manager interimar de specialitate cu un alt manager interimar, pentru numai 5 săptămâni, printr-o decizie arbitrară care încalcă legislaţia în vigoare prin absenţa calificării profesionale a persoanei nominalizate, întrunind astfel toate “atributele” unui abuz în serviciu. Despre ce transparenţă decizională vorbim?
În contextul penal din luna septembrie, la solicitarea Primăriei Generale am renunţat într-o bună măsură la preocupările profesionale, pentru a  prelua sarcini manageriale, a salva imaginea şi a asigura continuitatea activității CCPB, până la organizarea în condiţiile legii, a concursului de management.

1. Temerea noastră este ca Mogoşoaia să nu fie folosită din nou pentru strângerea şi cheltuirea de bani pentru campanie, pentru alegerile locale şi parlamentare.

2. Ce urgenţă în sine impune schimbarea unui specialist cu un om care nu ştie cum stau lucrurile la Palatul Mogoşoaia, într-o instituţie de cultură cu un program cultural elaborat, aprobat deja de un Consiliu Ştiinţific ce conţine programe internaţionale prevăzute să se desfăşoare în acest an?

Sperăm ca acest demers injust să fie împiedicat, iar mesajul nostru este că nu avem nevoie de un director numit politic, nici măcar interimar.
Cine doreşte să vină manager trebuie să dea concurs şi să se califice pentru condiţiile unei astfel de funcţii.

Mădălina Mirea
director interimar al C.C. P.B de la Mogoşoaia

Copiii trebuie educați în spiritul dragostei pentru natură și pentru vietățile cu care o împart. Sau nu? Judecând după cântecelul pe care l-am auzit deunăzi, interpretat de voci cristaline, se pare că nu. ”Hit”-ul se numește ”Un motan cât un pisoi”. Deci avem un motan pitic. Ce face motanul pitic? ”Stă pe-o ladă de gunoi”. Da, în general, motanii trebuie ținuți pe lada de gunoi.  Ce face micromotanul acolo? Iată: ”Un motan cât un pisoi, tamtamtaramtamtam,/Stă pe-o ladă de gunoi, tamtamtaramtamtam/ Și tot caută în el,/ Să găseasc-un șoricel.”!!!!! Aici suntem azvârliți într-o dificultate maximă la nivel de neuroni: Ce este el – ul în care caută motanul mic? Că lada de gunoi e o ea. Atunci, poate, cotoșmanul cât un pisoi coboară în străfundurile propriului ego pentru a-și descoperi șoricitatea? Probabil… Mai departe: ”A plecat motanul/ A plecat golanul/ Ce sunt eu de vină/ De-l calcă o mașină?” Ce învață de aici copilul? Că motanii circulă de obicei pe carosabil și sunt aplatizați de mașini. Așaaaa. După faza cu aplatizatul, urmează un nou episod tragic: ”A trecut de-atunci un an,/ S-a-nsurat bietul motan.” Clar? Copilu’ tre’ să știe de mic că însurătoarea e o chestie horror, da? Pentru că: ”De-atunci caută-n gunoi/ Hrană pentru opt pisoi.” Concluzia: ”S-a-nsurat motanul,/ S-a-nsurat golanul,/ Ce sunt eu de vină/ De-l calcă o mașină.” Adică, înțelegeți, dragi copii, însurătoarea e ca și cum te-ar călca o mașină. Super lecție de viață, ce să mai…

Roland Ersa

Sincer să fiu, interesul pentru revistele de coafor nu mă prea persecută. Dar când ai de așteptat ceva, răsfoiești tot ce găsești prin preajmă. Într-un moment de nefericită inspirație, am răsfoit și eu un număr mai vechi al revistei ”Marie Claire”. M-am plictisit ce m-am plictisit, până am nimerit un  interviu cu Diana Cavallioti (s), luat de numita Adriana Moscu. A fost de-ajuns o privire razantă peste poze ca să-mi crească tensiunea. I-auzi: ”Nu mă pot abține să nu savurez un Krantz.” După părerea mea, ar fi mult mai utilă savurarea unui manual de limba română. Și, poate, a unuia de logică. Săpând în adâncurile raționamentelor care guvernează această frază, deja mă ia cu dureri de cap.

S-o luăm băbește. A te abține înseamnă să te strofoci din răsputeri ca să NU faci ceva. Cum ar veni, te abții de la vot, adică NU votezi. Avem, așadar, o negație. Să nu savurez un Krantz (să mor io dacă înțeleg de ce a scris Krantz cu majusculă!) e a doua negație la mână, adică nu înfuleci tortul. Cu ”Nu” de la începutul frazei, avem trei negații! Prin urmare, declarația actriței s-ar putea traduce așa: Nu pot să nu fac să nu fac. Cine a înțeles ceva, primește o bere. Pentru cei care ar vrea, totuși, să înțeleagă ceva, iată cum ar trebui să sune fraza: ”Nu mă pot abține să savurez un krantz”. Așșșșaaaaa. Am pus lucrurile la punct, dar tensiunea rămâne la cote inacceptabile. Deasupra fanteziei cu krantzul, se ițește poza cu următoarea explicație: ”Actorul Gavril Pătru îmi este prieten bun.”.

Nu seamănă. Dar nu seamănă deloc.  E adevărat, Cavallioti și Pătru joacă în același spectacol (”Nebun din dragoste”), dar cel din poză nu e Pătru. Deci va primi și Pătru o bere. Sau un miel. Rămâne de stabilit cine dă mielul și berea. Am citit multe interviuri cu Diana Cavallioti și n-am observat să fi repetat infracțiunea. Ca om cu vechi ștate în presă, aș putea să bag mâna în foc că aberațiile sunt ale celei care a luat interviul. Explicațiile foto nu sunt date de victimă, ci de autorul masacrului. În cazul nostru, ziarista Moscu de la Marie Claire. Deci, Pătru, Cavaliotti și toți ceilalți care purtați în cârcă prostii ce nu vă aparțin știți unde trebuie să vă adresați.

Roland Ersa

În timp ce afacerile murdare (Roșia Montană, Bechtel, Oltchim, CFR) continuă să meargă ”pe burtă”, atenția populației este deturnată de televiziuni prin propaganda bolnavă pentru uciderea maidanezilor. Numai un om al cavernelor (dar poate că nici el…) poate considera că problema câinilor de pe stradă se poate rezolva prin masacrarea lor. Cineva mă întreba într-un mesaj venit prin e-mail: ”De ce e banal să ucizi porci, vaci, oi, capre, iepurași, pui? Și de ce e o barbarie să ucizi câini și pisici?” A ucide – orice – nu e banal. E atroce. Dar motivul care îl determină să ucidă îl face pe om inferior animalelor. Fiarele sălbatice ucid doar pentru a se hrăni și niciodată din plăcerea de a ucide! Omul nu ucide doar pentru a se hrăni (pui, oi, vaci, porci etc.) ci și din pură distracție. Sau din pură imbecilitate. Înțelegi ce spun, dragă Andreea G.? Și ca să-ți fie și mai clar: cea care îți vorbește nu se hrănește cu carne.

Faptul că Guvernul României – demonstrând o gândire rudimentară, dar și un grad îngrijorător de ticăloșie –  a adoptat în regim de urgență o lege care ignoră Convenția Europeană pentru Protecția Animalelor și Declarația Scrisă din 2011, aprobată de Parlamentul European, a atras un val de proteste internaționale. Reproduc mai jos scrisoarea deschisă trimisă de prințesa Maja de Hohenzollern (care a adoptat 14 câini de pe stradă):

Stimați Judecători ai Curţii Constituţionale,

Stimate Domnule Președinte Traian BĂSESCU,

Stimate Domnule Prim-Ministru Victor PONTA

Prin prezenta protestez în numele a multor activiști pentru drepturile animalelor, dar și a numeroase persoane din străinătate, împotriva uciderii inumane, crude și brutale a câinilor fără stăpân în România.

Vă rog să stopați acest măcel sângeros și furios asupra câinilor maidanezi. V-ați împins țara către un masacru sângeros, de o dimensiune greu de înțeles, în care mii de câini fără stăpân au fost împușcați, otrăviți, omorâți sau arși de vii! Acesta este motiv de consternare și proteste internaționale. Sute de mii de oameni din alte țări au semnat petiții de protest, ambasadele României sunt boicotate și au loc demonstrații în țări din toată lumea împotriva uciderii în masă a câinilor fără stăpân din țara dumneavoastră.

România dovedește încă o dată că nu este o țară civilizată și că nu are maturitatea morală necesară pentru a fi membru al Uniunii Europene. Cu tot respectul, uciderea câinilor presupune să ne comportăm ca niște oameni needucați, din Evul Mediu, care nu își pot asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni. Nu câinii maidanezi sunt vinovați pentru faptul că sunt condamnați să trăiască o viață plină de suferință pe străzile României. Vina le aparține oamenilor care îi abandonează și îi aruncă în stradă, a celor care nu își sterilizează câinii și cărora nu le pasă de ei. În loc să vă asumați reponsabilitatea pentru aceste animale și să reduceți și să controlați populația canină într-un mod uman și eficient, printr-un program de sterilizare și campanii de adopții, nu faceți decât să îi pedepsiți de două ori, prin uciderea cu sânge rece. Între 2004 și 2009 au fost uciși peste 1 milion de câini în România! Acesta este un genocid asupra câinilor fără precedent în întreaga lume.

Prin urmare, ați comis cea mai mare crimă din istoria animalelor.

Și acum o luați de la capăt cu această dorință de sânge. Soluția nu este uciderea brutală a câinilor fără stăpân. Ați omorât deja atâția și totuși aceștia sunt în continuare pe străzi. Ar trebui să învățați și să înțelegeți că această problemă a câinilor fără stăpân se poate rezolva prin măsuri rezonabile, umane și civilizate. Există atâtea ONG-uri și activiști pentru apărarea drepturilor animalelor în România care au făcut o muncă extraordinară în ultimii ani și care au arătat cum se pot folosi măsurile de sterilizare și returnare și cum să fii responsabil față de animale. Faptul că în 2013 există încă o “lege a eutanasiei” în Europa mă lasa fără cuvinte, pe mine și pe mulți alții.
Toate acestea se întâmplă sub ochii copiilor și adolescenților. Ce fel de oameni vor deveni, dacă de mici văd și învață cum câinii sunt omorâti și arși de vii, fără a avea o urmă de sentimente sau moralitate? Acești copii vor crește fără să mai aibă empatie și vor deveni adulți fără sentimente, care nu țin nici la animale, nici la oameni, și se vor comporta corespunzător. Modul agresiv și brutal în care oamenii se comportă unii față de alții este deja evident în multe locuri în România. Dumneavoastră decideți cum va arată societatea dumneavoastră mâine și ce imagine va avea România. Astazi România este denumită „țara morții și a ucigașilor de câini ” și „Auschwitz-ul câinilor “. În final, trebuie să opriți abuzul asupra folosirii banilor contribuabililor din România, dar și a banilor europeni, folosiți pentru a ucide cu lașitate animalele fără stăpân. Există oameni în România care au dezvoltat un model de afacere perfidă, în care hingherii, municipalitățile și primarii câștigă milioane de euro din uciderea animalelor fără stăpân. Opriți acest abuz asupra banilor publici și folosiți banii cetățenilor români și fondurile europene pentru a construi politici sociale, un sistem de sănătate și educațional mai bune. Pentru a crea o societate civilizată și o țară care va fi respectată în lume, o societate în care oamenii pot fi civilizați unii cu alții.

Uniunea Europeană nu a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru ca dumneavoastră sa porniți un război împotriva nevinovatelor animale fără stăpân!

Cu sinceritate și cu respect către toți oamenii din România cărora le pasă de animale,

Prinţesa Maja de Hohenzollern

www.prinzessinvonhohenzollern.de

Pe 14 martie ar trebui să aibă loc premiera de gală a filmului ”Condamnat la viață”. Se pare, însă, că lucrurile sunt foarte încurcate. Iată scrisoarea deschisă semnată de regizorul Bogdan Dreyer:

“Sunt regizorul filmului Condamnat la viață, film care are la bază nuvela Moartea lui Ipu de Titus Popovici. În rolul principal joacă Gérard Depardieu, scenariul este scris de A. Salamanian și Bogdan Dreyer. Vreau să vă aduc la cunoștință următorul fapt: Producătorul filmului nu deține drepturile de autor pentru scenariu și nu respectă acordul contractual semnat cu regizorul vizavi de forma finală în care poate fi prezentată opera cinematografică. Așadar, lansarea filmului într-o variantă remontată de producător și cu un final schimbat, nu este aprobată de autori. Ca urmare, domnul Gérard Depardieu se adresează publicului român cu o scrisoare deschisă, în care își exprimă părerea și poziția vizavi de acest fapt. Între timp, am făcut demersuri judiciare de blocare a lansării operei cinematografice (a filmului), demersuri în urma cărora urmărim ca linia artistică a filmului să respecte scenariul pentru care, încă deținem drepturile de autor, secvența chain of titles nefiind încheiată de către producători.”

Ce spune producătorul

Odată cu invitația la vizionarea pentru presă, Family Film ne-a trimis  următorul drept la replică:

”Condamnat la viaţă (A Farewell To Fools) este o adaptare după nuvela Moartea lui Ipu, de Titus Popovici, un film românesc care aduce laolaltă nume mari din cinematografia naţională şi internațională. Toți cei implicați în acest proiect grandios sunt contractați de producatori pe modelul american. Gérard Depardieu, Harvey Keitel, Laura Morante, Bogdan Iancu, Alexandru Bindea, Gheorghe Visu, Daniela Nane, Adina Cartianu si Nicodim Ungureanu sunt, prin urmare, sub incidența contractuală conform uzanțelor internaționale. Regia este semnată de Bogdan Dreyer, iar scenariul, de Anuşavan Salamanian conform drepturilor de autor cedate de către moștenitorii lui Titus Popovici. Regretăm faptul că d-l Dreyer vorbește în numele prietenului său Gérard Depardieu despre aspecte care țin, conform contractelor, exclusiv de relația regizor producator.”

Giuliano Doman, producătorul filmului: “Montajul pe care producătorii au decis să-l prezinte publicului începând cu 15 martie, este scenariul care întrunește condițiile contractuale între producători și Dacin Sara, în calitate de reprezentant al urmașilor lui Titus Popovici; totodată acesta este singurul scenariu pe baza căruia au fost obținute finanțările de la: CNC, EURIMAGE, ARTE ZDF, FONDUL DE FILM FLAMAND, MOLLYWOOD FILM și ceilalți coproducători și cofinanțatori.”

E destul de ciudat să te apuci să modifici finalul unei opere literare arhicunoscute, care se numește ”Moartea lui Ipu”. Dar, în viziunea producătorului, Ipu trebuie să rămână viu, ca să fie pe placul publicului american, care agreează happy ending-urile siropoase. Culmea este că regizorul Dreyer nu vorbește deloc ”în numele” lui Depardieu, o atestă scrisoarea deschisă de mai jos, scrisă și semnată chiar de marele actor francez:

“NU ACCEPT COMPROMISURI, NU-MI PLACE SĂ FIU DUS DE NAS !” 

“Acum mai bine de un an, am acceptat să joc în filmul românesc Condamnat la viață, în regia lui Bogdan Dreyer. Povestea scrisă de autorul Titus Popovici și transpusă în scenariu de către A. Salamanian și Bogdan Dreyer m-a fascinat imediat, cât și personajul principal, IPU, pe care m-am bucurat să-l interpretez.

M-am simțit bine în România, este o țară primitoare, am lucrat cu plăcere alături de actorii români, bine pregătiți, de altfel, și mi-a plăcut foarte mult rezultatul montat și editat de regizor.

Ulterior însă, am aflat că filmul a fost remontat și reeditat de către producători, la cererea unui distributor american (nu dau numele), care a cerut schimbarea finalului original, cu un happy-end stil Hollywood, cât și scurtarea filmului, făcând din el un film de acțiune gen pachet DVD sau pay TV – în ciuda faptului că povestea și scenariul original au multă poezie, iar finalul este unul inevitabil, care pune în valoare tot mesajul filmului.

Varianta de montaj cu finalul schimbat, pe care producatorul vrea să o prezinte oficial, noi, realizatorii filmului, nu o recunoaștem și o refuzăm categoric. Vorbesc și în numele autorului filmului, Bogdan Dreyer, cât și a colegului meu american, Harvey Keitel, care este la fel de revoltat de această manipulare.

Mai mult, aud că se zvonește prezența mea la premieră, ceea ce nu este adevărat. Voi veni cu drag la premiera filmului, dar la cea adevarată, la filmul pe care am acceptat să-l fac, nu la ediția remontată ilegal; pentru că,  în plus, producătorul nu a cumpărat nici până astăzi scenariul, iar drepturile de autor sunt încă în proprietatea autorului Bogdan Dreyer și a mea.

Deci: Nu-mi dau acceptul ca filmul să fie prezentat în altă formă decât în cea originală!

Urmăresc și stimez cinematografia voastră și să nu uităm că suntem și rămânem europeni, avem cultura noastră, iar americanii pe a lor. Fiecare cu ce știe să facă. Dacă doream să fac un film american, mă duceam direct în SUA, nu veneam în România.

Sper, deci, în rezolvarea acestei probleme care ține în loc un film valoros. Profit și salut actorii români, alături de care am jucat, în frunte cu cel mai tânăr, Bogdan Iancu.

Gerard Depardieu”

Și, uite așa, de dragul câtorva dolari în plus, unii sunt gata să falsifice biata noastră literatură și să lanseze filmul, călcând cu voioșie peste legi și declanșând un scandal internațional. Minunat!

Gabriela Hurezean