În competiție și în procesul de jurizare au intrat douăzeci de spectacole din București și din țară, dintre care cinci spectacole studențești.

Juriul de premiere al ediției din acest an a festivalului a fost format din doamnele Irina Zlotea (critic de teatru), Raluca Rădulescu (jurnalist cultural), Oana Jindiceanu (actriță).

O noutate a ediției cu numărul 16 au constituit-o premiile publicului, printr-un parteneriat cu comunitatea Mergem la teatru (comunitatea spectatorilor) care și-a desemnat la rândul ei un juriu format din trei jurați, a funcționat după criterii de jurizare proprii și a avut propriile caregorii de premiere. Parteneriatul a vizat apropierea comunității de spectatori de producțiile independente, într-un program concentrat care a favorizat descoperirea diversității dar și a universului teatral independent dincolo de scenă.

PREMIILE Ediției a 16-a a Festivalului Bucharest Fringe – maratonul teatrului independent:

 Premiul pentru Debut – acordat distribuției spectacolului H de la A la Z după Hamlet de W. Shakespeare, formată din Iulia Bulzan, Maria Grif, Nuami Marin, Lara Nagy, producție a Universității de Arte din Târgu Mureș

Premiul pentru Originalitate – acordat spectacolului Doru în lumea emoțiilor de Cătălina Popa, spectacol de disertație în cadrul programului de master Teatru de Animație al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București

Premiul Special al Juriului – acordat actriței Maria Filip și actorului Adrian Gîrcu, pentru rolurile din spectacolul Pe limba ta de Mihaela Michailov, producție a Centrului de Teatru Educațional Replika, București

Premiul pentru Cea mai bună Actriță – acordat actriței Elena Voicu, pentru rolurile din spectacolul Broscoiul de Alex Gorghe, producție a Fundației Friends for Friends, București

 Premiul pentru Cel mai bun Actor – acordat actorului Galló Ernő, pentru rolul din monodrama Nașterea unui dictator de Székely Csaba, producție a Yorick Studio, Târgu Mureș

Premiul pentru Cea mai bună Regie – acordat regizoarei Carla Oncescu, pentru regia spectacolului Broscoiul de Alex Gorghe, producție a Fundației Friends for Friends, București

Premiul pentru Cel mai bun Spectacol – acordat spectacolului Timon din Atena de William Shakespeare și Thomas Middleton, regia David Schwartz, o producție a Asociației O2G – Platforma de Teatru Politic

PREMIILE comunității Mergem la teatru sunt:

 Premiul pentru Cel mai bun rol feminin – acordat actriței Alexandra Caras, pentru rolurile din spectacolele Dealul florilor de Calița Nantu și Lalele, păsări și beton de Leta Popescu și Diana Mihalașcu, după texte de Ovidiu Cioclov, Doina Gecse-Borgovan, Katia Nanu, Maria Orban, Oana Paler, Laura Stanciu, Livia Stoica, Dana Voicu, producții ale REACTOR de creație și experiment Cluj-Napoca

Premiul pentru Cel mai bun rol masculin – acordat actorului Galló Ernő, pentru rolul din monodrama Nașterea unui dictator de Székely Csaba, producție a Yorick Studio, Târgu Mureș

Premiul pentru Cel mai bun spectacol acordat ex aequo spectacolelor

-          Lalele, păsări și beton de Leta Popescu și Diana Mihalașcu, după texte de Ovidiu Cioclov, Doina Gecse-Borgovan, Katia Nanu, Maria Orban, Oana Paler, Laura Stanciu, Livia Stoica, Dana Voicu, regia Leta Popescu, producție a REACTOR de creație și experiment Cluj-Napoca

-          Broscoiul de Alex Gorghe, regia Carla Oncescu, producție a Fundației Friends for Friends, București

Premiile speciale ale Juriului Mergem la teatru sunt acordate

-          spectacolului de teatru-dans Samsara – Surrender to Change or Suffer in a Loop de Eva Danciu, o producție a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București

-          spectacolului Doru în lumea emoțiilor de Cătălina Popa, spectacol de disertație în cadrul programului de master Teatru de Animație al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București – „pentru că educă foarte frumos inocența”

-          spectacolului Pe limba ta de Mihaela Michailov, producție a Centrului de Teatru Educațional Replika, București – „premiul de sprijin pentru teatru de limbaje, teatru cu mesaj de conștientizare”

-          spectacolului Timon din Atena de William Shakespeare și Thomas Middleton, regia David Schwartz, o producție a Asociației O2G – Platforma de Teatru Politic – „premiul pentru teatru educațional”

Ediția a 16-a Festivalului Bucharest Fringe – maratonul teatrului independent a fost organizată de Asociația TEATRUL.RO – Teatrul Apropo.

Echipa festivalului le mulțumește tuturor celor care au făcut posibilă această ediție – finanțatori, spații partenere, parteneri media și, nu în cele din urmă, echipei de voluntari.

Anul trecut, s-au întâmplat niște chestii care mi-au scurtat fitilul până la cota de avarie. De văzut spectacole, am văzut. Câteva. Dar n-am scris despre ele pentru că m-au lăsat total fără impresii. De aceea, m-am întors acum pe ”câmpul de luptă” cu o mică strângere de inimă: oare, și de data asta…? Totuși, știind că Bucharest Fringe propune mereu spectacole remarcabile prin curaj, prospețime, insolit, mi-am oferit o seară la Teatrul ÎnCulise, la spectacolul ”Raskolnikov” (după ”Crimă și pedeapsă” de Dostoievski).

Pe Ionuț Iftimiciuc îl știu mai bine ca interpret al unor roluri memorabile, culminând cu personajul din ”Artă” de Yasmina Reza, în regia Teodorei Câmpineanu. Pare un fel de Johnny Depp de-al nostru. Despre regizorul Iftimiciuc știam mai puține (”Inferno”, ”Monoloagele vaginului”, ”Strip Poker”), dar mi-e clar că, montând acest tulburător ”Raskolnikov”, e ca și cum și-ar da proba supremă de maturitate. Se știe că teatrul independent supraviețuiește în spații mici (aș recurge la termeni muzicali, pastișând expresia ”teatru de cameră”), cu derizorii resurse materiale, dar cu atât mai multă cerbicie și pasiune. E și cazul acestui spectacol. Ionuț Iftimiciuc nu recurge la farafastâcuri tehnice (cum cere trendul momentului, deși fumat de multă vreme), limitându-se la expresivitatea actorilor și a muzicii, cu tot respectul față de mesajul dostoievskian. Atât de valabil și azi! Spune Raskolnikov: ”Toți marii lideri ai lumii sunt, fără excepție, criminali. Sângele vărsat le dă putere.” Sună cunoscut, nu-i așa?

Cum spuneam, valoarea spectacolului constă în alcătuirea inspirată a distribuției și orchestrarea ei într-un crescendo bine articulat al emoției. În rolul titular, Nicholas Bohor este, fără îndoială, revelația. Este exact așa cum mi-l imaginam pe Raskolnikov, când am citit romanul. Bohor a debutat în calitate de copil minune în câteva filme, cel mai cunoscut fiind ”Vara s-a sfârșit” (regia Radu Potcoavă), apoi i-am pierdut urma și l-am regăsit ca tânăr transparent, cu privire hipnotică și sensibilitate fremătătoare. Raskolnikov este damnatul înfricoșat, sfâșiat de sentimentul vinovăției, păcătosul care își caută izbăvirea, dar nu îndrăznește să mărturisească. Se consideră o ființă superioară, nefericită (”durerea și suferința sunt inevitabile pentru oamenii inteligenți”), îndreptățită, la o adică, să condamne la moarte babornița ridicolă, inutilă și ticăloasă, cu al cărei bănet ar putea ajuta o mulțime de oameni sărmani. Când Sonia deplânge sărăcia extremă în care trăiește Raskolnikov, acesta se simte rănit în orgoliu și o amendează cu ”o curvă mă judecă pe mine?”.

La fel ca Raskolnikov, care, structural, e un om bun, persecutat de soartă, și Sonia este o ființă inocentă, victimă a unei societăți feroce. Ioana Nichita e, pur și simplu, o rază de lumină în acest rol. Deși e nevoită să-și vândă trupul pentru a-și întreține familia numeroasă și tatăl bețiv, Sonia rămâne o conștiință curată, în stare de orice sacrificiu. Ea îl va determina pe Raskolnikov să mărturisească și tot ea îl va însoți, până la capăt, pe calea mântuirii (cine a citit romanul știe că Raskolnikov va fi condamnat la muncă silnică, în Siberia, iar Sonia va fi alături de el și acolo.) Tot Ioana Nichita interpretează rolul cămătăresei Aliona, personaj diametral opus Soniei, de care se achită la fel de convingător.

Alex Vlad este minunat în rolul anchetatorului chinuit de hemoroizi, dar însetat de dialoguri intelectuale și filosofii de viață. Deși – cu fleru-i de polițist experimentat – bănuiește că Raskolnikov e autorul dublei crime, acceptă să tărăgăneze oricât conversațiile cu acesta, din pura plăcere de a cerceta un spirit mai înalt decât contingentul. Alex Vlad exprimă cu subtilitate tertipurile specifice meseriei de anchetator, de la simpla curiozitate mascată, la falsa empatie. E desăvârșit și în rolul tatălui care știe că e un vierme, dar nu pregetă să cheltuiască pe băutură banii câștigați cu chin și umilință de fiica sa.

Un accent binevenit aduce muzica lui Adam S. Q. David, interpretată la pian de Uretyan Reinhardt. Care mai ”cântă”, din când în când, și la mașina de scris, ascuns acolo, în culise, în spatele vitrinei încețoșate.

”Raskolnikov” de la Teatrul ÎnCulise este un spectacol care se va juca pe parcursul stagiunii bucureștene, vi-l recomand călduros. Iar Festivalui Bucharest Fringe continuă până duminică, 13 septembrie, găsiți programul pe site-ul festivalului sau aici, la mine, în articolul pe care l-am postat anterior.

Gabriela Hurezean

Fotografii de Ovidiu Teșileanu

Cei șase tineri violonceliști care s-au calificat în semifinala secțiunii violoncel a Concursului Internațional George Enescu 2026 (după primele două etape desfășurate la Universitatea de Muzică) sunt următorii:

Joshua Kovac (Statele Unite ale Americii)

Sanghyeok Park, Seojin Jung și Goeun Sol (Coreea de Sud)

Ziyang Zhao (China)

Samuel Niederhauser (Elveția)

Concurenta coreeană, Seojin Jung are doar 14 ani, iar chinezul Ziyang Zhao – 17 ani!

Semifinala are loc sâmbătă, 5 septembrie, la Ateneul Român și aduce, în premieră la Concursul Enescu, formatul Play & Conduct.

De la ora 10.00, în prima parte a semifinalei, fiecare concurent va interpreta, cu acompaniament la pian, Sonata nr. 2 în Do major pentru violoncel și pian, op. 26 de George Enescu. Accesul publicului la această primă etapă este liber.

De la ora 16.00, tinerii violonceliști vor evolua alături de Orchestra de Cameră Radio și Bogdan Zvorișteanu, concertmaestru invitat, în formula Play & Conduct, introdusă în concurs la ediția de anul acesta. Proba presupune, dincolo de performanța solistică, și capacitatea de a conduce ansamblul, asumându-și construcția muzicală și dialogul cu orchestra. În această parte a semifinalei, concurenții vor interpreta Concertul nr. 1 în Do major pentru violoncel și orchestră, Hob. VIIb: 1 sau Concertul nr. 2 în Re major pentru violoncel și orchestră Hob. VIIb:2 de Joseph Haydn.

Nimic mai frumos, pentru o sâmbătă liniștită, decât o întâlnire cu virtuozitatea muzicală, la Ateneu!

Bucharest Fringe – Selecție remarcabilă de spectacole? Sau un an al producțiilor independente excepționale?

Între 4 – 13 septembrie, Festivalul Bucharest Fringe – maratonul teatrului independent aduce pe scene și în spații neconvenționale din Capitală cele mai râvnite și noi spectacole independente din București, Sibiu, Cluj-Napoca, Timișoara, Târgu Mureș, Galați.

La început de toamnă, Bucureștiul devine iarăși locul de întâlnire a teatrului independent, teatru tânăr și foarte tânăr, îndrăzneț și curajos, cu publicul de toate vârstele, în cadrul celei de a 16-a Ediții a Festivalului Bucharest Fringe – maratonul teatrului independent, unul dintre cele mai notorii și longevive festivaluri dedicate tinerilor creatori independenți sau aflați la început de drum, din România.

30 de spectacole și evenimente vor avea loc în 16 spații partenere, în Competiție sau în OFF, între care 5 producții studențești (secțiunea First Time – Serile Teatrului Stuențesc) care vor fi jurizate, la rândul lor, în linie cu spectacolele companiilor consacrate.

Spectacolele se vor juca la Teatrul Apropo, organizatorul festivalului, și în spațiile partenere:  unteatru, Teatrul de Artă București, POINT ArtHub, Teatrul În Culise, Teatrul Coquette, Teatrul Evreiesc de Stat, FF Theatre, Teatrul Actorilor, Centrul de Teatru Educațional Replika, Centrul Independent pentru Arta Animației, Linotip Centru Independent Coregrafic, Centrul Național al Dansului, Palatul Lahovary, Promenada Mall și Calea Victoriei, în cadrul Străzi deschise.

Selecția spectacolelor a fost făcută de juriul format din criticii de teatru Oana Cristea Grigorescu, Oltița Cîntec și Cristiana Gavrilă.

Juriul de premiere al Ediției din acest an este format din Irina Zlotea (critic de teatru), Raluca Rădulescu (jurnalist cultural), Oana Jindiceanu (actriță).

O noutate și o surpriză anul acesta este parteneriatul cu comunitatea spectatorilor, Mergem la teatru, care va avea, la rândul ei, 3 jurați desemnați, ce vor anunța, la final, Premiile comunității Mergem la teatru.

 PROGRAMUL FESTIVALULUI BUCHAREST FRINGE, EDIȚIA a 16-a

 VINERI, 4 SEPTEMBRIE

Ora 19.00: PIATRĂ, HÂRTIE, FOARFECĂ de Diana Aldea și Adrian Teleșpan

Regia: Diana Aldea

Producător: Centrului de Creație MAIDAN, Cluj-Napoca

Sala: Teatrul Apropo

Ora 21.00: NAȘTEREA UNUI DICTATOR de Székely Csaba

Regia: Sebestyén Aba

Producător: Yorick Studio, Târgu Mureș

Sala: Teatrul În Culise

SÂMBĂTĂ, 5 SEPTEMBRIE

Ora 11:00 – 14:00 ATELIER DE TEATRU DE OBIECTE, PENTRU ADULȚI – Accesul liber

Cu Ștefan Craiu

Sala: Centrul Independent pentru Arta Animației

Ora 17.00 – 20.00 BLIND DATE CULTURAL – instalație performativă

Regia: Andu Dumitrescu

Producător: Asociația VAR

Sala: POINT Art Hub

Ora 19.00: RASKOLNIKOV, DUPĂ CRIMĂ ȘI PEDEAPSĂ după F. M. Dostoievski

Regia: Ionuț Iftimiciuc

Producător: Teatrul În Culise 

Sala: Teatrul În Culise

Ora 19.30: GIRL ON FIRE – Eveniment cu foc și acrobație – Accesul liber

Cu Crina Drăcșanu, fire-show-artist

Calea Victoriei – Străzi Deschise

Ora 20.00: ANTIGONA de Sofocle

Regia: Alin Uberti

Producător: unteatru

Sala: unteatru

DUMINICĂ, 6 SEPTEMBRIE

Ora 16.00 – 19.00: BLIND DATE CULTURAL – instalație performativă

Regia: Andu Dumitrescu

Producător: Asociația VAR

Sala: POINT Art Hub   

Ora 17.00: AMERICAN DREAM de Cristina Bordeanu

Regia: Oana Mogoș

Producător: Facultatea de Arte, Universitatea Dunărea de jos, Galați

Sala: Teatrul În Culise

Ora 18.30: ROSTOPASCA de Alex Tocilescu

Regia: Monica Stoica

Producător: Asociația HEARTH, București

Sala: Palatul Lahovary            

Recomandare vârstă: 18+

Ora 20.30: TIMON DIN ATENA de William Shakespeare și Thomas Middleton

Regia: David Schwartz

Producător: Platforma de teatru politic

Sala: Teatrul Evreiesc de Stat

LUNI, 7 SEPTEMBRIE

Ora 19.00: LALELE, PĂSĂRI ȘI BETON de Leta Popescu și Diana Mihalașcu, după texte de Ovidiu Cioclov, Doina Gecse-Borgovan, Katia Nanu, Maria Orban, Oana Paler, Laura Stanciu, Livia Stoica, Dana Voicu

Regia: Leta Popescu

Producător: Reactor, Cluj-Napoca

Sala: unteatru

Recomandare vârstă: 14+

Ora 19.00: BROSCOIUL de Alex Gorghe

Regia: Carla Oncescu

Producător: Fundația Friends For Friends

Sala: Teatrul Apropo

Ora 21.00: LALELE, PĂSĂRI ȘI BETON de Leta Popescu și Diana Mihalașcu, după texte de Ovidiu Cioclov, Doina Gecse-Borgovan, Katia Nanu, Maria Orban, Oana Paler, Laura Stanciu, Livia Stoica, Dana Voicu

Regia: Leta Popescu

Producător: REACTOR, Cluj-Napoca

Sala: unteatru

Recomandare vârstă: 14+

MARȚI, 8 SEPTEMBRIE

Ora 18.30: DORU ÎN LUMEA EMOȚIILOR de Cătălina Popa

Regia: Cătălina Popa

Producător: UNATC, București

Sala: Centrul Independent pentru Arta Animației

Ora 20.00: DEALUL FLORILOR de Calița Nantu

Regia: Mark Cristopher Demeter

Producător: REACTOR, Cluj-Napoca

Sala: Teatrul de Artă București

Recomandare vârstă: 14+

Ora 20.00: LILU GLUGĂ VERDE de Andrei Ursu – Premieră – Accesul liber

Regia: Ana-Maria Ursu

Producător: Teatrul Basca, Timișoara

Promenada Mall, terasă

Spectacol pentru întreaga familie

MIERCURI, 9 SEPTEMBRIE

Ora 19.00: PE LIMBA TA de Mihaela Michailov

Regia: Radu Apostol

Producător: Centrul Replika, București

Sala: Centrul Replika

Ora 21.00: MANTAS de Bogdan Sărătean

RegIa: Bogdan Sărătean

Producător: BIS Teatru, Sibiu

Sala: Teatrul de Artă București

JOI, 10 SEPTEMBRIE

Ora 19.00: AȘA GRĂIT-A… de Étienne Lepage

Regia: Elena Tudorache

Producător: UNATC, București

Sala: Centrul Replika

VINERI, 11 SEPTEMBRIE

Ora 19.00: H de la A la Z după Hamlet de W. Shakespeare

Regia: Ștefan Roman

Producător: Universitatea de Arte din Târgu Mureș

Sala: Teatrul Apropo

Ora 19.30: PEȘTII DORM? de Jens Raschke

Regia: Dorin Boca

Producător: Teatrul Coquette, București

Sala: Teatrul Coquette

Ora 20.00: TAVANUL DE STICLĂ de David Hare

Regia: Ionuț Andrei Maierean

Producător: FF Theatre, București

Sala: FF Theatre

SÂMBĂTĂ, 12 SEPTEMBRIE

Ora 19.00: CLOSER de Patrick Marber

Regia: Alexandru P. Rusu

Producător: Claudia Moroșanu

Sala: Teatrul Actorilor

Recomandare vârstă: 16+

Ora 19.30: SAMSARA – Surrender to Change or Suffer in a Loop de Eva Danciu

Regia: Eva Danciu

Producător: UNATC, București

Sala: Linotip Centru Independent Coregrafic

Ora 20.00: OMUL CU CIOCANUL de Șerban Melnic, Cosmin Gaspar – Lectură performativă

Regia: Ana Monica Vîlcu, Cosmin Gaspar, Șerban Melnic

Producător: Teatrul Apropo

Sala: Teatrul Apropo

Recomandare vârstă: 16+

DUMINICĂ, 13 SEPTEMBRIE

Ora 18.00: TEA & MILK de Edith Alibec

Regia: Dana Paraschiv

Producătoare: Edith Alibec

Sala: Teatrul Coquette           

Ora 19.30: SWEET SPOT de Mihai Mihalcea

Regia: Mihai Mihalcea

Producător: Asociația Culturală Solitude Project, București

Sala: Centru Național al Dansului

Ora 20.00: PROCESUL A.I. de Andrei Tache-Codreanu – Premiera

Regia: Andrei Tache-Codreanu

Producător: Teatrul Apropo

Sala: Teatrul Apropo

Recomandare vârstă: 14+

Ora 21.30: FESTIVITATEA DE PREMIERE ȘI ÎNCHIDERE       

Sala: Teatrul Apropo

Bilete la Festivalul Bucharest Fringe se găsesc pe IaBilet.ro

Bilete la spectacolul Closer se găsesc atât pe IaBilet.ro cât și pe eventbook.ro

Elevii și studenții au acces gratuit, în limita locurilor disponibile, în baza unei rezervări efectuate prin completarea acestui formular online.

PARTENERI FINANȚATORI

Primăria Municipiului București prin ARCUB

Administrația Fondului Cultural Național (AFCN)

PARTENERI

Promenada Mall, unteatru, Teatrul de Artă București, POINT ArtHub, Teatrul În Culise, Teatrul Coquette, Teatrul Evreiesc de Stat, FF Theatre, Teatrul Actorilor, Centrul de Teatru Educațional Replika, Centrul Independent pentru Arta Animației (CIAA), Linotip Centru Independent Coregrafic, Centrul Național al Dansului, Palatul Lahovary

PARTENERI MEDIA

Radio Guerrilla, Mergem la teatru, Radio România Cultural, DC News, Zile și nopți, BookHub, LiterNet, Happ.ro, Muze și arme, Daily Magazine, România pozitivă

***

Proiect co-finanțat de Primăria Municipiului București prin ARCUB, în cadrul Programului „București în premieră” 2026. Pentru informații detaliate despre programul de finanțare al Primăriei Municipiului București prin ARCUB, puteți accesa www.arcub.ro

***

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

În România de azi, nici că se putea temă mai nimerită decât cea expusă de Eugen Ionesco în ”Rinocerii”. Care nici măcar nu e o mostră de teatru absurd, pentru că aparține celui mai acut usturător realism. Regia lui Vlad Massaci respectă în proporție de 99% mesajul ionescian (nu spun 100 % pentru că nu mi-a plăcut finalul). Alegerea lui Tudor Chirilă pentru rolul lui Bérenger a fost una cât se poate de inspirată. Pentru că nu e, cum scriu tabloidiștii rinocerizați, doar ”cântărețul Chirilă”, nici juratul popular al unui talent show, ci un actor de esență rară și, aș mai adăuga, un scriitor redutabil. Îl urmăresc încă de când era student și juca subrete în Trupa pe butoaie.

În Bérenger oferă o nouă probă de virtuozitate actoricească. Pentru Bérenger, a nu se supune regulilor stupide este singura regulă acceptabilă. Detestă biroul de învârtit hârtii, unde e nevoit să muncească, dar, mai presus de toate, detestă prostia agresivă. Dincolo de aspectul său oarecum lunatic, rupt de realitate, și de apetitul lui pentru băutură, are o viziune corectă/lucidă asupra lucrurilor. Și își rostește adevărurile fără patimă, în timp ce prietenul lui, Jean, în curs de rinocerizare, începe să împărtășească patetic ”ideologia” rinocerească. ”Rinocerii au o viață a lor.” – zice Jean. Replica lui Bérenger: ”Cu condiția să n-o calce în picioare pe a noastră”. Devenit adept al ”revoluției” (a se citi anarhiei), Jean clamează: ”O să demolăm totul și o să trăim mai bine!”. Bérenger: ”Tu vrei să înlocuiești legea morală cu legea junglei”. Teatru absurd? Zâmbim a plânge? Îmbrăcat neglijent, încălțat doar cu șosete, mâncând niște brânză dintr-o cutiuță, Chirilă este de un firesc remarcabil, evoluând cu nonșalanță de la blazare și absență, la o trezire tot mai brutală, până la instalarea groazei.

Replica de la finalul spectacolului este redundantă și se abate fără rost de la textul lui Ionesco, în care nu găsim niciun fel de porniri eroice. Citez din original: ”Ce să fac? (Se îndreaptă din nou spre diferitele ieșiri, dar apariția rinocerilor îl împiedică să plece. Când ajunge în fața ușii camerei de baie, aceasta e pe punctul de a ceda. Bérenger se repede spre peretele din fund, dă să se lipească de el, dar peretele se prăbușește; se vede, în fundal, strada.  Bérenger fuge strigând: Rinocerii! Rinocerii!” Ionesco susține că nu avem scăpare. Și, dacă ne uităm în jur, vedem că nu prea avem motive să-l contrazicem. Deci replica finală, ușor kitsch, n-are rost și falsifică textul ionescian, aducând (mai degrabă) un omagiu activismului civic care îl definește pe Tudor Chirilă. Dar am putea să-l aplaudăm în privat, fără să atentăm la calitatea spectacolului, părerea mea. În rolul amicului Jean, Liviu Pintileasa oferă o imagine eclectică. Are gel în păr, ca Băluță, costum în dungi, ca Becali, și discurs din ce în ce mai asemănător cu al suveraniștilor extremiști. Cu tot amalgamul de aroganță, vehemență, atotștiință, zgomot, Pintileasa alcătuiește, paradoxal, un fel de zid alb, pe care se proiectează cu fidelitate irizațiile fine ale lui Chirilă.

O minunată găselniță regizorală este suprapunerea replicilor dintre Bérenger&Jean și Logicianul (Dragoș Huluba)&Papillon (Lucian Pavel). În timp ce primii vorbesc despre ridicarea moralului prin cultură, ceilalți doi perorează despre pisici. Totul se aude contrapunctic, cu efect amărui amuzant. În dublu rol, Băcăneasa și Doamna Boeuf, Simona Stoicescu impresionează prin capacitatea de a trece cu ușurință de la starea de rățușcă de baie (adorabilă în halatul ăla galben!) la aceea de tragediană greacă, jelindu-și soțul. Par să se simtă bine în roluri și Andreea Alexandru (Daisy), Alin Florea (Dudard, Băcanul), Sorin Miron (Botard, Patronul cafenelei), Mihaela Măcelaru (Gospodina), Domnița Iscru (Chelnerița). O notă specială se cuvine duetului de raisonneuri alcătuit de Lucian Pavel și Dragoș Huluba.

Ceea ce nu mi-a plăcut deloc este decorul lui Andu Dumitrescu. Știu, ceea ce descrie Eugen Ionesco în didascalii este foarte încărcat și foarte scump. Știu, nu sunt bani ”nici cât să trecem strada” (am citat din primarul care dispune de fondurile teatrelor). N-avem încotro, adoptăm minimalismul. Dar nu-l confundăm cu banalitatea îndelung fumată. Am văzut băncuțele alea în nenumărate spectacole, cele mai multe de amatori.

Am plecat de la spectacol zgribulită în jurul unei replici rostite de Daisy: ”Trebuie să ne înțelegem cu ei, să-i înțelegem!” Cum? Cum să te înțelegi cu oameni care nu gândesc? Cum să te înțelegi oameni pe lângă care rinocerii sunt niște ființe drăgălașe? Cum să înțelegi și, mai ales, să accepți  mecanismele care transformă oamenii în rinoceri? Mergeți să vedeți spectacolul, poate găsiți niște răspunsuri. Dacă nu, măcar îl găsiți pe Chirilă și-l aplaudați. Că merită. Nu doar pentru acest rol.

Gabriela Hurezean

Fotografii de Anastasia Atanasoska

Când viața te face să te simți gândac, nu-ți rămâne decât să te faci de-adevăratelea gândac. Unul sau mai mulți gândaci. Da. Câte unul pentru fiecare stare care te nimicește. Gândacul frică, gândacul iubire, gândacul deznădejde, gândacul neputință, gândacul silă, gândacul revoltă, gândacul epuizare, gândacul durere, gândacul resemnare…

N-ai nevoie de elitre lucioase pentru a fi gândac. Ajunge să nu mai contezi pentru nimeni. Nici măcar pentru tine. Aceasta este ideea pe care am descifrat-o recitind nuvela lui Franz Kafka, ”Metamorfoza”. Se pare că la fel a citit și regizorul Yuri Kordonsky, care a precizat din capul locului că spectacolul decurge dintr-o adaptare, nicidecum dintr-o dramatizare. Altfel spus, își propune să ne arate cum se citește cel mai bine povestea lui Gregor Samsa, comis voiajorul obosit și plictisit, care se transformă în gândac. Pe măsură ce transformarea se acutizează și reacția familiei se ostilizează, gândacul se multiplică în toate stările care îl mistuie. Cu cât singurătatea se adâncește, cu atât ego-ul se multiplică în alte și alte irizații. L-am auzit pe regizor vorbind despre modul desăvârșit în care actorii din distribuție se susțin unii pe alții, despre impresionanta coagulare a echipei. Fapt ilustrat cu asupra de măsură de cei cinci actori care îi dau viață lui Gregor Samsa: Marius Turdeanu, Matei Arvunescu, Alex Popa, Dan Pughineanu, Mircea Alexandru Băluță.

Cinci stări – o singură entitate, în care Marius Turdeanu interpretează magistral apoteoza insectificării. Eram la curent cu virtuozitățile sale în materie de expresivitate a glasului și a chipului (doar îl aplaudasem pentru Monstrul din ”Șapte minute după miezul nopții”, minunăția lui Bobi Pricop), dar în ”Metamorfoza” aduce, în plus, dovada cea mai concludentă că este (și) un maestru al mișcării scenice. Gândacul Gregor se târăște, tremură, se urcă pe pereți, se pietrifică și dansează precum focul eliberat. Și, mai presus de toate, transmite emoție. Te copleșește fără drept de apel, în relație confluentă cu toți colegii de scenă.

Mihaela Trofimov este mama care oscilează dramatic între iubire și silă, între oroare si dorința de a nu-și vedea fiul ucis. Este femeia care a trăit dintotdeauna exclusiv pentru familia ei, răbdătoare și supusă. În rolul tatălui, Bogdan Nechifor investește o anumită resursă de umor, pe care puțini i-o pot distinge, pentru că este foarte fină. Avem și umor fățiș, pe care Servitoarea (Dana Marineci) îl livrează fără cusur, în relația cu Samsa gândac. Sensibilă, discretă, Oana Predescu o întruchipează pe Grete, sora care, sufletește, e alături de fratele său, împărtășindu-i suferința. Prezențe burlești, care atenuează întrucâtva tragismul greu al poveștii, Administratorul (Mihai Mitrea) și cei trei chiriași (Dan Clucinschi, Dragoș Spahiu, Ovidiu Ușvat) sunt personaje ce par decupate din desenele lui Florin Pucă. Sau din filme cu turiști japonezi.

Geamantanele chiriașilor sunt depozite de imprevizibil, generând scamatorii de un comic irezistibil. Scenografia Oanei Micu, în simbioză perfectă cu viziunea regizorală, compune microuniversul familial și nucleul straniu în care se derulează drama lui Gregor Samsa. Starea de prizonier în propriul trup este exprimată prin semne specifice pușcăriașilor. Urcatul pe pereți este rezolvat prin detalii tehnice care te cam țin cu sufletul la gură. Amănunte migălite cu atenție – de la gaura din ciorap, la scaunul din tavan – definesc cu precizie farmaceutică lumea și atmosfera. La fel cum sound design-ul lui Andrei Doboș, alcătuit din sonorități obsesive: ticăitul ceasului, răpăitul ploii, celebrul Adagio al lui Albinoni, izvorât din vioara Gretei.

Face diferența între lumini, umbre și penumbre rafinatul lighting design al lui Cristian Șimon. Merită aplauze și Vasea Blohat & Șerban Suciu (asistenți regie), Miruna Rădulescu (asistent scenografie), Camelia Moroianu (producător delegat). O echipă care vibrează în armonie deplină, alături de Yuri Kordonsky, cel care orchestrează inconfundabil acest oratoriu, al cărui final rămâne deschis. Tu, spectatorul, ai latitudinea de a alege între resemnare și mântuire.

Nu pot încheia înainte de a-mi exprima revolta și protestul față de atitudinea mizerabilă a întregii clase politice în raport cu tot ce ține de viață spirituală. Îndepărtarea lui Vlad Cristache de la conducerea Teatrului Excelsior, deși rezultatele sale sunt de domeniul excelenței absolute, nu ține doar de incompetența ”experților” de la primărie, ci și de ticăloșia cea mai joasă și cea mai clară. E bine că ieșim în stradă pentru a face curățenie în justiție, dar n-ar strica să ne pese și de starea culturii. Altfel, o să ne gândăcificăm și noi. De tot.

Dacă vreți să vedeți ”Metamorfoza”, trebuie să aveți răbdare, pentru că spectacolul e sold out până în februarie.

Gabriela Hurezean

Fotografii de Volker Vornehm

De Ziua Mondială a Teatrului, simt nevoia să scriu despre spectacolul care mi-a plăcut cel mai mult în această stagiune: ”Proorocul Ilie” de Tadeusz Slobodzianek, în regia lui Botond Nagy. Cu atât mai mult cu cât, niște farisei din secta mesianicului cu epoleți, care nu au văzut spectacolul, găsesc de cuviință să vocifereze strident despre erezie și atentat la puritatea religiei ortodoxe. Dacă ar fi văzut spectacolul, având, desigur, și capacitatea de a înțelege ceva din el, ar fi dat sonorul mic, jenați de propria… ignoranță (ca să mă exprim eufemistic). De fapt, dacă mă gândesc mai bine, chiar le înțeleg ofuscarea. Despre ei e vorba în spectacolul ăsta. Montat cu umor, luciditate, foarte multă creativitate și interpretat de niște actori care joacă din drag aceste personaje pe care le înțeleg în profunzime.

Cine este proorocul Ilie? Un individ gen Petrache Lupu sau, mai recent, Călin Georgescu, care, în Polonia anilor 30 – 40, profită de naivitatea  consătenilor și se declară un fel de nou Mesia. Richard Bovnoczki strălucește în acest personaj aparent hieratic, încununat de falsă sfințenie și radiind empatie, dar care, în realitate, e un om obișnuit: nevricos, ipocrit, profitor, viclean. Sună cunoscut, nu-i așa? Teza genială pe care o propune dramaturgul polonez este că, atunci când profiți de prostia semenilor, nu poți să știi niciodată cum vor reacționa aceștia până la urma urmelor. Și, evident, aceștia nu vor întârzia să reacționeze. Când proorocul pe care îl urmează cu fanatism îi anunță că vine sfârșitul lumii, ”fanii” săi își caută cu disperare mântuirea. Iar mântuirea vine de la Mântuitor, nu? Deci mesianicul Ilie trebuie crucificat, la fel ca Mântuitorul pe care îl maimuțărește.

Dar, pentru o crucificare cât mai eficientă, e nevoie de repetiție. Într-o scenă care atinge comicul genial al teatrului în teatru, jucat de meșteșugarii din ”Visul” lui Shakespeare, țăranii răstignesc o sperietoare de ciori, care e deja gata crucificată pe bățul ei. Cum ar veni, ”credincioșii” efectuează o crucificare peste altă crucificare. Ce părere are despre asta însuși proorocul? O spune cu adorabil accent ardelenesc: ”Cică vin nyiștye tâmpiți să mă răstignyească.” Deși prostia cu caracter de masă e un subiect grav, am râs mult la acest spectacol care satirizează cu senină detașare toate racilele extremismului: dictatură, prostie, șovinism, antisemitism, fariseism, segregaționism, izolaționism și chiar imoralitate. Vezi scena în care posedata Olga (minunată Aylin Cadîr!) sare pe Ilie, ca un veritabil incubus din filmele horror.

”Exorcizarea”, în viziunea autointitulatului prooroc, înseamnă cantonarea fetei în patul ”sfântului”. O mare surpriză livrează Florentina Țilea în rolul Wierei, ex-sfântă, devenită păcătoasă. Actrița cântă extraordinar, vocea ei angelică se mulează perfect pe incantațiile cu tentă religioasă. Negustorul evreu Rotschild (Emilian Mârnea, pendulând cu grație între ironie și gravitate) vinde icoane și cruciulițe cu leduri colorate și, atunci când încearcă să-i convingă pe fanatici că Ilie e un om obișnuit, aceștia trag concluzia că ”totul e din cauza evreilor”. Fix ca Hitler. Procesiunea dinaintea răstignirii este o paradă a promiscuității care definește lumea modernă. Palaszka Ofeliei Popii este ”credincioasa” tipică de la marginea societății. Mereu uimită, mereu incapabilă să înțeleagă, un pic nimfomană, dar fericită să se vadă, pentru o clipă (sau mai multe) în centrul atenției. Călare pe cruce, sau oferind sex nelimitat, în pădure. Și nu, nu e nicio blasfemie aici. E doar o oglindire fidelă a modului în care mulți fanatici înțeleg credința, relația cu Divinitatea, smerenia care nu e niciodată circ de doi bani.

În povestea lui Slobodzianek, privirea lucidă aparține lui Iuda, interpretat tulburător de Lari Giorgescu. El este cel care încearcă să sfâșie vălul iluziei, el știe că de vină sunt corupția din sânul bisericii, voracitatea bogaților și supa de șoareci cu care se hrănesc săracii. E cutremurătoare aleargarea lui în cerc, până la epuizare, până la prăbușire, ilustrând disperarea celui care vrea să aducă lumina în minți opace, dar este refuzat fără drept de apel. Și asta sună cunoscut, nu-i așa? În timp ce scriam această cronică, pe site-ul Teatrului Național din București era publicat un comunicat/răspuns adresat celor care acuză spectacolul de blasfemie. Am citit comentariile, cele mai multe de la oameni care nu au văzut spectacolul și acționează în continuare ca boți fideli ”proorocului” lor. Pe care nu l-au răstignit (încă) dar nici nu mai are mult de așteptat. Și mișcarea asta a boților atestă valoarea spectacolului (parcă mai era nevoie!).

Cum spuneam de la început, ”Proorocul Ilie” este un spectacol excepțional, montat cu bucurie și relaxare, cu actori care știu exact ce au de spus și cu un regizor care știe cum se ține ritmul și viteza într-un spectacol care nu te plictisește nicio clipă. Ar mai fi multe de spus despre prestația impecabilă a celorlalți actori din echipă: Silviu Mircescu (Bețivul), Răzvan Oprea (Bondar, apoi Sperietoarea), Florin Călbăjos (Marczuk), Leonard Chionac (Pilat), Oana Laura Gabriela și Teo Dincă (Sfânta Veronica), Vitalie Bichir (Orbul), Mihai Calotă (Irod). Scenografia Irinei Moscu, sugestivă, funcțională, reușește să mobileze cu deplin succes spațiul dificil al unei scene mari, cum e cea a Sălii Studio. Splendide muzica (Claudiu Urse) și lighting&video designul (Cristian Niculescu). Impresionante viziunea, siguranța și umorul regizorului Botond Nagy. Cum spuneam, din tot ce am văzut în această stagiune, ”Proorocul Ilie” mi-a mers cel mai țintit la inimă. Prin adevărul oglindirii, prin afinități ale expresiei artistice, prin stilul actoricesc. Vă rog mult, nu mai citiți prostiile boților, mergeți să vedeți acest spectacol despre raportarea – uneori eronată – a omului la Dumnezeu, despre impostură și fanatism. Și despre prostie, care nu-i de râs, dar e imposibil să te abții.

Gabriela Hurezean

Fotografii cerșite de la regizor

„Bach chez Cioran, une tragédie angélique” - spectacol-concert cu pianista Mara Dobresco și actorul francez Volodia Serre

După premiera și succesul de public de la Théâtre Scala (Paris, 2024), spectacolul-concert „Bach chez Cioran, une tragédie angélique”, eveniment ce îi reunește pe pianista franco-română Mara Dobresco și pe actorul francez Volodia Serre, într-un concept cu muzică de J. S. Bach și extrase din textele filosofului Emil Cioran, este prezentat în 2025 într-un turneu unic în România, ce va începe la București, pe 24 martie.

Fundația Culturală Gaudium Animae, organizatoarea evenimentelor, are bucuria să anunțe prima parte a turneului național:

București – 24 martie, ora 19:00 – ARCUB Gabroveni, Sala Mare

Sibiu – 14 mai, ora 19:00 – Biblioteca ASTRA

Cluj – 18 mai, ora 19:00 – Studioul de Concerte al Academiei Naționale de Muzica „Gheorghe Dima”

Brașov – 19 mai, ora 19:00 – Filarmonica Brașov

Spectacolul-concert „Bach chez Cioran, une tragédie angélique” a avut premiera la Théâtre Scala din Paris, în luna mai 2024 și a fost prezentat, în premieră absolută în România, în noiembrie 2024, la Iași, în organizarea Fundației Culturale Gaudium Animae, urmând a fi prezentat și în Belgia și Italia.

Proiectul este cea mai recentă colaborare artistică pariziană a pianistei Mara Dobresco, după concertul-lectură despre Francis Poulenc, sau spectacolul „Il faut donc que vous fassiez un rêve” (Trebuie deci să visați), pe textele lui Eugen Ionescu și poemele lui Marin Sorescu, montat tot cu actorul Volodia Serre, ce a avut loc la Théâtre Lucernaire de la Paris, apoi la Opera din Limoges și la Teatrul Vesoul.

„Ideea acestui „Bach chez Cioran – o tragedie angelică“, s-a născut în timp“ – mărturisea pianista Mara Dobresco într-un interviu realizat de muzicologul Cătălin Sava. „Acum câțiva ani am primit cadou o carte semnată de Aurel Cioran, fratele lui Emil, care era o antologie a textelor scrise de Cioran despre muzică. Citind-o, am fost uimită să descopăr cât de minunat explică filosoful român esența muzicii lui Bach. Spune că, pentru el, Bach este ca o religie. Nefiind muzician, Cioran reușește să pună în cuvinte acest extaz muzical și ce ne aduce pe noi în fața paradisului, prin muzica lui Bach.“ (Mara Dobresco)

Emoții? Desigur, mărturisește pianista, ca de fiecare dată când revine în România și invită publicul „de acasă” în universul ei, al celei care a devenit odată cu anii de muzică și de lecturi.

Dar „intrăm în sala de concert, muzica lui Bach ne face să uităm toate grijile, textele lui Cioran ne duc în straturi profunde ale sinelui și, pentru un scurt moment, devenim contemporani cu îngerii. (…) Muzica lui Bach ne vindecă pe toți.” (Mara Dobresco)

Program:

J.S.Bach – Preludiu în si bemol minor, BWV 867

J.S.Bach – Preludiu în do minor, BWV 999

J.S.Bach – Sinfonia 2 în do minor, BWV 788

J.S.Bach – Sinfonia 9 în fa minor, BWV 795

J.S.Bach – Sinfonia 4 în re minor, BWV 790

J.S.Bach/Ferrucio Busoni – Choral « Ich ruf zu Dir », BWV 639

J.S.Bach/Alexandre Siloti – Preludiu în si minor, BWV 588A

J.S.Bach –Toccata în mi minor, BWV 914

J.S.Bach / Benedetto Marcello – Adagio, BWV 974

J.S.Bach – Concerto Italien, BWV 971 : III. Presto

Texte extrase din:

Lacrimi şi sfinţi

Despre neajunsul de a te fi născut

Cartea amăgirilor

Amurgul gândurilor

Absolventă a Conservatorului Național Superior de Muzică și Dans de la Paris, lăudată pentru temperamentul și eleganța frazei sale, pianista franco-română Mara Dobresco susține recitaluri în toată Europa, precum și în Argentina, Australia, Japonia și Statele Unite. Numeroasele înregistrări i-au atras recenzii excelente din partea presei de specialitate, care nu ezită să o compare cu Martha Argerich sau Claudio Arrau. Este invitată să cânte cu cei mai buni muzicieni ai generației sale, în instituții culturale prestigioase precum Théâtre Mogador, Cité de la Musique, La Scala Paris, Théâtre de Châtelet, Musée d’Orsay, Salle Cortot, Concertgebouw Amsterdam, Théâtre de la Monnaie, Bozar din Bruxelles, Grand Théâtre de Provence, precum și la festivaluri importante precum Festivalul de La Roque d’Antheron, La Folle Journée de Nantes, Festival d’Aix en Provence, Festivalul LillePiano(s), Aniversarea Chopin la Châteauroux și la Salle Pleyel, Festival de Nohant, Festivalul Chopin la Orangerie de Bagatelle, Festivalul „Classique au Vert”. Mara Dobresco și-a croit un drum foarte personal în peisajul muzical actual, oferind numeroase proiecte aflate intersecția dintre muzică și teatru, coregrafie, literatură sau fotografie. Cele mai recente proiecte ale sale ne oferă ocazia să admirăm frumoase colaborări cu artiști precum actorul Dénis Lavant și actorul și regizorul Volodia Serre, coregrafa Béatrice Massin, realizatorii de film Claus Drexel și Radu Mihaileanu și fotograful Éric Sanger Monteros.

Actor francez de film și teatru, dar și scriitor și regizor, Volodia Serre s-a format la Conservatorul Național Superior de Artă Dramatică din Paris. Are în palmares roluri în filme franceze de succes, dar și roluri în teatru, regăsindu-l, de exemplu, pe scena Teatrului du Rond-Point din Paris. Cochetează și cu regia de teatru, regizând spectacolul „Sinuciderea”, pe textul din 1930 al dramaturgului rus Nikolaï Erdman, spectacol care s-a jucat la Théâtre 13, Paris.

Turneul „Bach chez Cioran, une tragédie angélique” este organizat în România de Fundația Culturală Gaudium Animae cu sprijinul Institutului Francez din România.

BILETELE la spectacolul-concert „Bach chez Cioran, une tragédie angélique” au fost puse în vânzare pe iaBilet.ro.

Jon Fosse – Premiul Nobel pentru literatură, 2023. A scris romane, a fost consultant la traducerea Bibliei în norvegiană, dar a scris și piese de teatru. Unii îl consideră al doilea Ibsen, dar Fosse e Fosse și atât. E el și nu seamănă cu nimeni. E primul dramaturg care îndrăznește să renunțe la adjuvante, la cârje/artificii, la buruienișul care (doar în aparență) poate îmbogăți un text și, apoi, un spectacol. Personajele lui Fosse vorbesc puțin sau nu vorbesc deloc. Iar puținul pe care îl rostesc este fix despre lipsa acțiunii. Despre lașitate. Despre teama de a alege o cale și de a o urma. Teatrul lui Fosse e foarte puțin happening și foarte multă meditație. Despre viață, despre incapacitatea omului de a trăi până la capăt un sentiment, despre fragilitatea inocenței, despre frici și nesiguranțe. Un spectacol bun, pe text scris de Fosse, presupune creativitatea unui regizor de elită. Cum e Mihai Măniuțiu care, aliat cu scenograful Adrian Damian și coregrafa Andrea Gavriliu, a propus o ”Iarnă” tulburătoare, la Nottara. Sau cum e Vlad Cristache, al cărui amalgam alchimic de sensibilitate și duritate a conferit noua expresivitate unui text foarte greu, ”Numele” (la Teatrul Foarte Mic).

Chris Simion-Mercurian a ales să-și încerce calitățile regizorale montând la ARCUB piesa lui Jon Fosse, ”Cineva are să vină”. O parafrază subtilă la ”dragoste nu am, nimic nu sunt” (din epistolele pauline) cu extindere asupra încrederii, fără de care iubirea e nimic. Un cuplu evadează din lumea mult prea populată pentru a se elibera de ispite, de suspiciune, de neîncredere. Ajunși în coșmelia din pustietatea unui țărm îndepărtat, cei doi repetă obsesiv/spasmodic: ”Vrem să fim singuri împreună. Unul cu celălalt. Departe de toți.” Dar în câte feluri se poate rosti și câte semnificații poate avea acest ”singuri împreună”!…

O creație tulburătoare împlinește Ofelia Popii în rolul femeii care încearcă să reînnoade comunicarea blocată în frici și nesiguranță. Și, poate, într-un istoric imposibil de uitat al trădării. Deși s-a resemnat întrucâtva cu gândul că ”nici foarte tânără nu mai sunt”, trupul o contrazice printr-un dans al voluptății erotice (coregrafia: Ioana Macarie) care izbucnește dincolo de frustrări și dorințe neexprimate. Ofelia Popii este femeia cu toate stările ei. Tristă, copilăroasă, dramatică, senzuală, uimită, ispititoare, veselă, ironică, deznădăjduită, naivă, înțeleaptă. E sălbăticiunea cu instinctul încordat la maximum: ”Simt că mai e cineva aici. Noi n-o să fim niciodată singuri. Cineva nu ne lasă. Cineva o să vină. Noi n-o să fim niciodată împreună.”

Distribuirea lui Ciprian Scurtea în dublu rol este o idee regizorală întru totul remarcabilă. El este partenerul oficial – gelos, nesigur pe sine, cutreierat de angoase, posesiv – dar și proprietarul casei în care s-au mutat cei doi, un mascul cinic, genul de golănaș/băiat rău care atrage irezistibil sexul opus. Scurtea se achită glorios de ambele variante ale masculinității, conducând subtil la concluzia că, indiferent de vestimentație, discurs și atitudine, bărbatul e mereu același, iar relațiile se rotesc la infinit în aceeași spirală cu cercuri din ce în ce mai largi, mai străine, mai reci.

Așa cum ne-a obișnuit cu fiecare spectacol al său, Chris Simion-Mercurian găsește și de data asta acel amănunt care să scoată spectacolul din contingent, să uimească, să captiveze. Nu vreau să dezvălui prea multe despre decorul creat de Bianca și Sabina Veșteman, pentru că aș strica surpriza. Pot să spun doar atât: decorul e viu. E magie. O metaforă splendidă, reflectând obsesiile și halucinațiile care se nasc în minți cotropite de teamă și bănuieli și iubire bolnavă. Oricât te-ai strădui, de neîncredere nu scapi odată ce ți-a fost semănată în minte. Unul va trăda. Cineva are să vină, cineva are să plece. Nici nu mai contează dacă pleacă singur sau însoțit.

Spectacolul se joacă în sala de teatru de la ARCUB. E foarte bun, nu ratați!

Gabriela Hurezean

Fotografii oferite de Chris Simion-Mercurian

Poate că, dintre toate artele care converg în edificarea culturii, muzica este cea mai vindecătoare. Și o poți înțelege, indiferent care ar fi limba ta maternă.

Directorul artistic al festivalului, reputatul dirijor Cristian Măcelaru, a oferit detalii despre evenimentul devenit brand cultural al României.

Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la moartea lui George Enescu, prilej de a aduce în prim-plan atât moștenirea artistică a marelui compozitor, cât și impactul său profund asupra muzicii clasice universale. Peste 4.000 de artiști din România și din întreaga lume vor fi prezenți la București pentru a participa la cea mai „bogată” ediție a festivalului de până acum: pe parcursul a 29 de zile, vor avea loc peste 95 de concerte și spectacole, grupate în șapte mari serii, pentru toate categoriile de iubitori ai muzicii clasice. În concertele din cadrul programului principal de la București, Festivalul Enescu va include peste 45 de interpretări din creația lui George Enescu, printre care Opera “Oedipe” în producția Operei Naționale București, semnată de Stefano Poda. Sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare vor evolua muzicieni de talie internațională, precum Ionuț Pascu în rolul lui Oedip, Ruxandra Donose în rolul Iocastei, Ramona Zaharia în rolul Sfinxului, Bogdan Baciu în rolul lui Creon, și Paul Curievici sau Vazgen Gazarian în rolurile lui Laios și al Marelui Preot. Simfoniile, Rapsodiile Române, Suitele pentru orchestră, Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră, Balada pentru vioară și orchestră și multe alte lucrări camerale, corale și solistice vor fi interpretate de unele dintre cele mai importante orchestre din lume.”

Cea mai recentă noutate pe care am primit-o de la organizatori se referă la concertele care vor avea loc la Sala Palatului. Iată detaliile din comunicat:

”Adusă la standarde acustice performante, Sala Palatului va găzdui 27 de evenimente de excepție susținute de 16 orchestre de prestigiu din România și din întreaga lume, într-o ediție ce va marca 70 de ani de la trecerea în eternitate a marelui compozitor și muzician român George Enescu. Alături de numeroase opusuri enesciene, în buna tradiție a festivalului, în program se vor regăsi și lucrări celebre, compuse de Mahler, Rahmaninov, Beethoven, Mozart, Ravel, Wagner, Brahms, Ceaikovski, Șostakovici, Stravinski, Sibelius, Bruckner, Dvořák, Schumann, Liszt, Grieg, Debussy, Richard Strauss, Bartók, dar și lucrări prezentate în primă audiție.

Dintre compozițiile enesciene incluse în programul de la Sala Mare a Palatului amintim Poema română op. 1, în concertul de deschidere, dirijat de Cristian Măcelaru la pupitrul Filarmonicii „George Enescu” (24 august 2025, ora 20:00), Fantezia – concert pentru pian și ochestră, interpretată de Orchestra Philarmonia din Londra, sub bancheta lui Santtu-Matias Rouvali, solistă pianista Alexandra Dariescu (28 august 2025, ora 20:00), Pastorala-fantezie, cu Orchestra Academiei Naționale Santa Cecilia, condusă de Daniel Harding (31 august 2025, ora 19:30), Preludiu la opera Oedipe, dirijat de marele Paavo Järvi la pupitrul Orchestrei Tonhalle din Zürich (2 septembrie 2025, ora 20:00), Simfonia concertantă în si minor pentru violoncel și orchestră op. 8 în versiunea lui Manfred Honeck, care va dirija Orchestra de Tineret Gustav Mahler, avându-l solist Yo Kitamura, marele câștigător al secțiunii de violoncel a Concursului Internațional George Enescu de anul trecut (7 septembrie, ora 19:30), Suita nr. 2 în do major pentru orchestră op. 20, dirijată de Alain Altinoglu la pupitrul Orchestrei Simfonice Radio din Frankfurt (9 septembrie 2025, ora 20:00), Uvertura de concert pe teme în caracter popular românesc op. 32, interpretată de Capela de Stat din Dresda, sub bagheta maestrului Daniele Gatti (11 septembrie 2025, ora 20:00), Simfonia nr. 1 în mi bemol major op. 13, cu Orchestra Filarmonicii Regale din Londra, condusă de maestrul Vasily Petrenko (12 septembrie 2025, ora 19:30), Rapsodia română nr. 2 în re major op. 11, sub bagheta maestrul Cristian Măcelaru, la pupitrul Ochestrei Naționale a Franței (18 septembrie 2025, ora 19:30), ultima operă enesciană, Simfonia nr. 4 în mi minor, finalizată postum de Pascal Bentoiu, in interpretarea Orchestrei Filarmonice Cehe, dirijate de Petr Popelka (4 septembrie 2025, ora 20:00) și Rapsodia română nr. 1 în la major op. 11, interpretată de Orchestra Regală Concertgebouw, la pupitrul căreia se va afla îndrăgitul dirijor Klaus Mäkelä, pe 21 septembrie 2025, ora 19:30, în concertul care va închide ediția din acest an a festivalului.

Și de această dată, la București vor putea fi ascultate unele dintr cele mai importante ansambluri orchestrale ale lumii – Orchestra Regală Concertgebouw, Orchestra Națională a Franței, Orchestra Tonhalle din Zürich, Orchestra Academiei Naționale Santa Cecilia, Orchestra Philharmonia din Londra, Budapest Festival Orchestra, Orchestra Filarmonicii Regale din Londra, Capela de Stat din Dresda, Orchestra Simfonică Radio din Frankfurt, Orchestra Filarmonică Cehă, Orchestra Simfonică WDR din Köln – alături de prestigioasele orchestre din București – Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Orchestra Română de Tineret, Orchestra Națională Radio - dar și Orchestra de Tineret Gustav Mahler sau Orchestra Ukrainian Freedom, conduse de unii dintre cei mai importanți dirijori ai momentului: Cristian Măcelaru, Paavo Järvi, Vasily Petrenko, Klaus Mäkelä, Daniele Gatti, Daniel Harding, Petr Popelka, Manfred Honeck, Christian Reif, Iván Fischer, Alain Altinoglu, Santtu-Matias Rouvali, Giancarlo Guerrero și dirijoarea  Keri-Lynn Wilson.

Pianistele Martha Argerich și Alexandra Dariescu, pianiștii Kirill Gerstein, Rudolf Buchbinder, Alexandre Kantorow, Jean-Yves Thibaudet, Simon Trpčeski, Bruce Liu, violoniștii Anne-Sophie Mutter, Alexandra Conunova, Renaud Capuçon, Nemanja Radulović, Julian Rachlin, violonceliștii Alisa Weilerstein, Gautier Capuçon, Kian Soltani, Andrei Ioniță, câștigător al Concursului Ceaikovski în 2015, Yo Kitamura, câștigătorul Secțiunii violoncel a Concursului Internațional George Enescu 2024, sopranele Magdalena Kožená, Rachel Willis-Sørensen, Jennifer Holloway, baritonul Iain Paterson, basul Andreas Bauer Kanabas sunt artiștii de talie internațională ce vor evolua în Sala Mare a Palatului.

În ediția din acest an a festivalului se vor regăsi în program șapte opere în concert, dintre care, la Sala Palatului, sunt programate: Salome op. 54 de Richard Strauss, prezentată de Orchestra Simfonică din Köln, sub bagheta maestrului Cristian Măcelaru, avându-i drept soliști pe soprana Jennifer Holloway în rolul Salomeea, baritonul Iain Paterson în rolul Ioan, mezzosoprana Tanja Ariane Baumgartner în rolul Herodiada, regizori multimedia Nona Ciobanu și Peter Košir (1 septembrie 2025, ora 20:00); Lady Macbeth din Mțensk op. 29 de Dmitri Șostakovici, condusă de dirijorul Giancarlo Guerrero, la pupitrul Orchestrei Naționale Radio și Corului Academic Radio (dirijor cor: Ciprian Țuțu), în rolurile principale aflându-se soprana Kristine Opolais în rolul Katerina Izmailova, basul Andreas Bauer Kanabas în rolul Boris Izmailov, tenorul Nikolai Schukoff în rolul Zinoviy Izmailov, și tenorul Pavel Černoch în rolul Serghei, regizor multimedia Carmen Lidia Vidu, în 14 septembrie 2025, ora 19:00.

Dansul contemporan revine în programul festivalului: celebra companie de dans Eva Duda din Ungaria va prezenta, alături de Budapest Festival Orchestra, dirijată de Iván Fischer, două lucrări celebre semnate de Béla Bartók: baletul Mandarinul miraculos Sz. 73 și opera Castelul Prințului Barbă-Albastră Sz. 48, pe data de 17 septembrie, ora 20:00.

Vor fi marcate și momente aparte prin concertele susținute de Orchestra Ukrainian Freedom, pe 25 și 26 august 2025, de la ora 20:00, condusă de dirijoarea canadiană Keri-Lynn Wilson, care a fondat ansamblul în 2022, imediat după invazia Rusiei, ca inițiativă de a apăra moștenirea culturală a Ucrainei. Membrii orchestrei sunt muzicieni ucraineni din toate colțurile lumii, care s-au alăturat demersului pentru a susține simbolic această țară, iar proiectul este rezultatul colaborării dintre Opera Metropolitană din New York, Opera Națională Poloneză și Ministerul Culturii din Ucraina.

Proiecțiile multimedia vor însoți cinci evenimente din acest an: concertul de deschidere a Festivalului Enescu, din 24 august 2025, operele în concert Salome op. 54 de Richard Strauss (în data de 1 septembrie) și Lady Macbeth din Mțensk op. 29 (14 septembrie), concertul susținut de Budapest Festival Opera, dirijat de Iván Fischer, alături de Compania de Dans Eva Duda din Ungaria (17 septembrie) și cel de-al doilea concert al Orchestrei Naționale a Franței, condus de Cristian Măcelaru (în 19 septembrie) și vor fi semnate de Carmen Lidia Vidu, Nona Ciobanu și Peter Košir.

Abonamentele pentru seria de concerte de la Sala Palatului se vor putea achiziționa până la data de 14 februarie 2025, ora 24:00, urmând ca din data de 15 februarie, ora 12:00, să poată fi cumpărate bilete individuale, pentru fiecare reprezentație.

Pentru Seria Concertelor de la Sala Palatului există mai multe categorii de abonamente, cu prețuri ce încep de la 2350 lei.

Biletele sunt puse în vânzare pe platforma Eventihttps://www.cts.eventim.ro/artist/festivalul-george-enescu

GH & BBR