E îngrozitor de greu să scrii despre lucrurile care îți plac tare, tare de tot. Cred că așa se simte un chirurg când trebuie să-și opereze mama. Sau copilul. Parcă, deodată, cuvintele se demonetizează, se împrăștie, se ascund. Despre două dintre filmele lui Corneliu Porumboiu mi-a fost greu să scriu: ”A fost sau n-a fost” și ”Polițist adjectiv”. Iar acum, în această uimitoare ”Comoară”, regăsesc exact ceea ce am apreciat în cele două creații mai sus amintite.

Nu cred să fi văzut vreodată o secvență mai comică decât talk show-ul din ”A fost sau n-a fost”. Dincolo de spumoșenia dialogului, e incredibil cât umor de maximă subtilitate se poate stoarce din câteva bucăți de hârtie. Același gen de umor revine acum în ”Comoara”, izvorând din talk show-ul lui Liviu Mihaiu despre Roșia Montană, din miorlăitul răzleț al detectorului de metale, din privirea șefului de la primărie, din shopping-ul lui Costi la magazinul de bijuterii, din apariția unei mașini de-ale Poliției, din trimiterile la istorie sau, pur și simplu, din săpatul unei gropi. Adânci.

Dar dacă în ”A fost sau n-a fost”, Corneliu Porumboiu a avut aliați din elita actoriei profesioniste  – Teodor Corban, Ion Sapdaru, Mircea Andreescu – în ”Comoara” are un singur actor celebru – Toma Cuzin și încă unul, foarte bun, dar nu îndeajuns de cunoscut – Adrian Purcărescu. Celelalte roluri de întindere sunt  încredințate unor amatori. E drept, amatori care dau lecții multor profesioniști… Toma Cuzin a recunoscut la întâlnirea cu jurnaliștii că nu i-a fost deloc ușor să joace alături de soția sa, Cristina, și de fiul lor în vârstă de 6 ani, Nicodim. Dar și-a făcut griji de pomană. Cristina Toma este minunată în toate secvențele de ”consiliu familial” în legătură cu diverse chestiuni: împrumutul de la tata socru, băiețelul care le bate copilul, eventuala comoară văzută prin negurile istoriei. Cât despre Nicodim, eclipsează tot, ca orice copil talentat care joacă alături de adulți.

Ceea ce impresionează  în cazul acestui film, ca și în al celorlalte două cu care se înrudește, este simplitatea care te face din prima să te simți familiar cu personajele. Pentru Corneliu Porumboiu, subtilitatea nu înseamnă filosofii contorsionat – sofisticate, ci mesaj direct, expus tacticos, limpede, cuceritor. Pentru Costi (Toma Cuzin, absolut atașant) două lucruri sunt importante pe lumea asta: să fie cinstit și să-și facă băiețelul om. Alin învață de mic că nu trebuie să-i răspunzi prin violență celui care te tratează cu violență (în cazul nostru, băiețelul bătăuș de la școală), ajunge doar să-l apuci de mâini și să-l imobilizezi. Nu întâmplător, cartea pe care o preferă și tatăl, și fiul este ”Robin Hood”. Păstrarea prestigiului patern în ochii copilului este, de fapt, principalul motiv care îl face pe Costi să nu renunțe la căutarea comorii, chiar și atunci când ceilalți doi par să depună armele. Mă rog, detectorul de metale și cazmaua.

La ”Polițist adjectiv” mă trimit cadrele specifice lui Porumboiu, filmate în interioare (acasă la Costi, în biroul de la Primărie, la sediul Poliției din sat) dar și picturalitatea frustă și, în același timp, misterioasă a curții, a grădinii și a celor două case decrepite, care au aparținut strămoșilor lui Adrian. Cel care trăiește cu convingerea că străbunicul lui a îngropat în grădină o comoară. Acea comoară care ar putea să împiedice banca să-i scoată apartamentul la mezat. Adrian Purcărescu este atât de firesc în interpretare, încât pare să-și joace propriul rol. Și, probabil, chiar o face, din moment ce la baza scenariului scris de Corneliu Porumboiu stă chiar povestea lui Purcărescu și a unui documentar neterminat despre comoara lui (în realitate, deocamdată, imaginară…). În mișcarea, la început geometric exactă, apoi browniană, a celor doi vecini, Costi și Adrian, se intercalează traiectoria lui Cornel, specialistul în detectarea metalelor.

Corneliu Cozmei, fost cadru militar, actualmente mânuitor al detectorului de metale, este magistral! Cornel are aerul ăla de importanță condescendentă, dezabuzată și ușor țâfnoasă a meșterilor, indiferent că sunt electricieni, instalatori, zugravi sau ”detectivi” de metale. Deși nu face niciun giumbușluc, nici bancuri nu povestește, am stat cu gura până la urechi în tot intervalul de timp cât Cornel a plimbat detectorul prin peisaj. Nu mai puțin amuzante sunt caracterele episodice: șeful lui Costi (Florin Kevorkian), Dan Chiriac (hoțul Lică), Marius Coandă și Ciprian Mistreanu (polițiști), Iulia Ciochină (vânzătoarea din magazinul de bijuterii) ș.a. Cheia umorului inimitabil din filmele lui Corneliu Porumboiu ar putea fi definită chiar printr-o afirmație a sa: ”Toate personajele mele seamănă cu Buster Keaton”. Pentru cei care s-au născut mai recent și nu sunt la curent cu galeria marilor actori comici ai filmului mut, voi aminti că Buster Keaton a fost un adevărat fenomen, storcea hohote de râs fără să piardă nicio clipă expresia aceea de melancolie nevindecabilă din ochi. La fel, eroii lui Corneliu Porumboiu sunt cât se poate de serioși, indiferent cât de hazlie este situația.

Își merită vorbele bune și aplauzele și Mihaela Poenaru (scenografie), Monica Florescu (costume) și Tudor Mircea, semnatarul imaginii aflată în deplină armonie cu spiritul porumboian. ”Comoara” e comedie blândă, cu happy ending. Soarele de la sfârșit strălucește, dar nu orbește. Tare mult mi-a plăcut filmul ăsta. Mergeți neapărat să-l vedeți!

Gabriela Hurezean

Fotografii de Adi Marineci

O să văd filmul abia săptămâna viitoare, deci n-am de spus decât: Bravoooooooooo! În rest, citiți amănuntele așa cum le-am primit de la sursă:

Cannes, 23 mai 2015 – În urmă cu doar câteva minute, în Sala Debussy a Palatului Festivalului de la Cannes, regizorului Corneliu Porumboiu i-a fost acordat Premiul Un Certain Talent, pentru filmul COMOARA | THE TREASURE. Din fericire pentru spectatorii din România, ei pot vedea în premiera filmul, la doar cateva zile de la acest moment.

Juriul prezidat anul acesta de actrița Isabella Rossellini a acordat regizorului producției ce va avea premiera în România pe 29 mai Premiul Un Certain Talent în cadrul Secțiunii Un Certain Regard “pentru umorul și inteligența cu care ni se arată complexitatea vieții”. Din juriu au mai făcut parte regizorul Haifaa Al-Masour (Arabia Saudită), Nadine Labaki – actriță de origine libaneză, regizorul de origine greacă Panos H. Koutras și actorul francez Tahar Rahim.

Un Certain Regard este o categorie a Selecției Oficiale de la Cannes ce fost introdusă în 1978 de către Gilles Jacob, desfășurându-se în paralel cu Competiția pentru Palme d’Or. Alături de filmul Comoara, România a fost reprezentată anul acesta în cadrul acestei secțiuni și de Un etaj mai jos semnat de Radu Muntean.

Mai jos puteți citi câteva aprecieri ale presei internaționale după proiecțiile filmului lui Porumboiu la Cannes:
„O minunată fabulă despre România de azi, o frumoasă demonstraţie a umorului tipic românesc” – Les Inrockuptibles
„O gură de aer proaspăt.“ – Il Gazetino

„Cu acest film, secțiunea Un Certain Regard prinde culoare.” – Coming Soon
„Jucăuș și inteligent, Corneliu Porumboiu vine cu un nou film ce îmbină delicat umorul cu o imersiune în istoria recentă a României. (…) Talentatul regizor nu ratează ocazia de a relata o poveste savuroasă.“ – Cineuropa

„Momente de comedie pură, umor degajat. Incredibil.“ – Stanze di Cinema

„Porumboiu este cu siguranță unul dintre cei mai originali cineaști apăruți în istoria recentă.“ – Screen International

„În filmele lui Porumboiu nu primești niciodată doar ce vezi. Ele conțin o bogăție ce e gata să fie descoperită la o privire mai atentă.“ – Hollywood Reporter

Pentru Corneliu Porumboiu nu este primul premiu la Cannes. El a mai primit premiul pentru debut Camera d’Or în 2006 pentru A fost sau n-a fost?, iar  în 2009, Poliţist, adjectiv a primit premiul FIPRESCI şi premiul juriului secţiunii Un Certain Regard.

Filmul Comoara va avea premiera în România la finalul acestei săptămâni și va rula în 30 de cinematografe din 19 orașe. (…)

Regizorul și actorii se vor întâlni cu publicul din întreaga țară în cadrul unor proiecții de gală, ce urmează să aibă loc imediat după premiera filmului în cinematografe. Vom reveni în curând cu programul acestor proiecții. Deocamdată, sâmbătă, 30 mai, la ora 19.30, va puteți întâlni cu echipa filmului la București, la Cinema Studio, la Avanpremiera Les Films de Cannes à Bucarest.
Sinopsis:
Costi lucrează la primărie și duce o viață liniștită, cum îi place lui să spună. Seara obișnuiește să-i citească povești fiului său de 6 ani. Preferata lor e Robin Hood.

Într-o seară, un vecin îl roagă să-i împrumute niște bani. E disperat, banca i-a scos apartamentul la vanzare. Costi ezită, l-ar împrumuta pe vecin, dar asta i-ar periclita liniștea, are și el credite la bancă. Îl refuză și se întoarce la fiul său și la Robin Hood. Vecinul revine. Îi spune că în satul bunicilor săi există o legendă: se zice că străbunicul său ar fi îngropat o comoară în curtea casei, înainte de venirea comuniștilor la putere. În cazul în care Costi va plăti pe cineva cu un detector de metale și vor găsi comoara, o vor impărți jumătate – jumătate.  Costi nu stă prea mult pe gânduri. De a doua zi caută pe cineva cu un detector de metale…

Rolurile principale sunt interpretate de Cuzin Toma (Aferim, Câinele japonez, Domnișoara Cristina),  Adrian Purcărescu și actorul amator Corneliu Cozmei. Cuzin Toma joacă alături de soția lui, Cristina și băiatul lor, Nicodim, în vârstă de 8 ani.

În alte roluri îi puteți vedea pe actorii: Florin Kevorkian, Laurențiu Lazăr, Ciprian Mistreanu, Marius Coandă, Dan Chiriac, Clemence Valleteau, Iulia Ciochină, Radu Bânzaru.
Mai multe despre film puteți afla de pe website-ul oficial al filmului: www.filmulcomoara.ro. 
Imaginea filmului este semnată de Directorul de imagine Tudor Mircea, cu care Corneliu a colaborat și la Când se lasă seara peste București sau Metabolism, iar producția este asigurată de Marcela Ursu(42 Km Film), în coproducție cu Les Films de Worso și Rouge International. Proiectul este susținut de CNC România (Centrul Național al Cinematografiei), ARTE, EURIMAGES, CNC Franța (Centre national du cinéma et de l’image animée), cu participarea  HBO România, Nestle și UPC România.

Premiera în România va avea loc în data de 29 mai 2015, iar 42 KM FILM este compania de distribuție a filmului în România.

Mai multe detalii găsiți și pe pagina: www.facebook.com/filmulcomoara, iar accesând link-ul de mai jos puteți urmări trailerul filmului conceput de Good Hands:

https://www.youtube.com/watch?v=8h2IsBHThQk

Corneliu Porumboiu este regizor și scenarist, cunoscut pentru lungmetrajele A fost sau n-a fost? (2006), Polițist, Adjectiv (2009),  Când se lasă seara peste București sau Metabolism (2013) și documentarul Al doilea joc (2014), selectat la Festivalul International de Film de la Berlin în sectiunea Forum.

Credit foto: Cristian Radu Nema

Igor Cobileanski este un tânăr regizor din Republica Moldova, care a studiat regia de film la UNATC, s-a remarcat cu mai multe scurtmetraje, un film de televiziune (”Tache”) și mai multe videoclipuri pentru Zdob şi Zdub. Săptămâna trecută și-a lansat lungmetrajul de debut, ”La limita de jos a cerului”.

Zice Cobileanski:

”Scenariul original al filmului La limita de jos a cerului a fost scris de Corneliu Porumboiu și acesta a fost, probabil, unul dintre cele mai ”problematice” aspecte pentru mine, la nivel emoțional, pentru că îmi închipuiam că spectatorii se vor gândi la filmele lui când îl vor vedea pe al meu și-l vor compara cu ele.” S-ar putea să nu fiu eu singurul spectator care face comparația înclinând balanța în favoarea lui Cobileanski. Cel puțin în raport cu ”Metabolism”, pe care Porumboiu a ales să-l facă, renunțând la un scenariu mult mai bun, care, iată, a și generat admirabila creație a lui Igor Cobileanski. Acesta din urmă a stilizat puțin textul scris de Porumboiu, conferindu-i acel inconfundabil specific basarabean. Înaintea premierei românești, ”La limita de jos a cerului” a generat reacții internaționale mai mult decât pozitive.

Citat din The Hollywood Reporter: ”Scris de celebrul cineast al Noului Val, Corneliu Porumboiu (Camera d’Or pentru ”A fost sau n-a fost?”) și de regizor, filmul este un studiu de caracter în pași domoli, punctat cu momente de umor negru, în care – în stilul obișnuit al Noului Val – greșelile dar și bunele intenții ale personajelor se răsucesc încet, ca un laț, în jurul gâtului protagonistului.” Sau din Sight&Sound: ”Rareori un personaj principal a fost portretizat cu atâta acuitate, simpatia inițială a publicului fiind subminată progresiv de înțelegerea faptului că acesta acționează mult dincolo de normele morale.” Spre deosebire de sintaxa ostentativ bizară a celui mai recent film marca Porumboiu, filmul lui Cobileanski este perfect articulat: și comic, și tragic, și emoționant, și surprinzător. Și, mai ales, adevărat.

Cât de rău poate fi un băiat bun

Igor Cobileanski și-a făcut filmul după un principiu pe care îl enunță astfel: ”Nu cred că spectatorul vrea numai prăjit. Cred că are nevoie și de un ceai cu arome.” Iar aromele din ”ceaiul” de la limita de jos a cerului, se schimbă și se întrepătrund într-un ritm tacticos, molcom, până la finalul care miroase, brusc, a sânge.

Viorel – excelent interpretat de Igor Babiac – este un băiat de 19 ani, sfios, vulnerabil, tăcut. Dar aparența adolescentină este o mască impenetrabilă ce ascunde un bărbat care știe exact ce vrea și ce are de făcut pentru a obține ceea ce vrea. Noi vedem numai ce ne lasă să vedem: e băiatu’ lu’ mama, ascultător și respectuos; e victima unor traficanți de droguri care l-au transformat în cărăuș; e îndrăgostit cu disperare de Maria, pe care polițistul Vivi o descrie laconic: ”O curvă”. Cel mai bun prieten al lui Viorel, Gâscă, este (în mod declarat) un fel de alter ego al lui Sergiu Voloc, minunatul actor din scurtmetrajele lui Cobileanski. Gâscă e un infractor care visează să zboare cu un deltaplan pe care îl cârpăcește din te miri ce chestii furate. Și chiar zboară, dar numai atât cât să-și rupă niște oase. Maria (Ela Ionescu, o sensibilă actriță, mai ales de teatru) e frizeriță și îl plătește cu servicii sexuale pe polițistul Vivi (Igor Caras-Romanov, l-am văzut în ”Rocky Horror Show”-ul lui Hausvater) pentru a-i scurta iubitului ei, comersant de droguri, sejurul prea lung la pușcărie.

Ca să poată ajunge la inima Mariei, sfiosul și melancolicul Viorel trebuie să-i scoată din cursă pe cei doi rivali. Viorel, Gâscă și Maria visează fiecare, câte ceva, dar zborul lor este mic, derizoriu, căznit. Păstrând proporțiile – și eliminând scena cu cei doi la masă, care nu poate lipsi din filmele românești! – povestea scrisă de Porumboiu și materializată cinematografic de Cobileanski îmi amintește cumva de filmul meu preferat, ”Dogville” (Lars von Trier): un om care s-a născut bun și vrea să rămână bun poate fi transformat în fiară de societatea ”cumsecade”, ”corectă”, ”morală”.

Gabriela Hurezean