Dacă aș fi director de teatru, pe ăștia 14 de pe acoperiș i-aș angaja primii. Au renunțat la vacanță pentru a lucra cu Gigi Căciuleanu un spectacol care nu le va aduce cine știe ce câștig material, în schimb, le dăruiește un tezaur de cunoștințe despre ceea ce genialul maestru al dansului numește Teatru Coregrafic. Nu m-aș mira dacă iubitorii de teatru care vor fi în septembrie la Constanța, pentru a vedea Gala HOP, vor constata că acești 14 tineri actori, reuniți în Compania Ad-Hop (inventată de Gigi Căciuleanu), se vor dovedi cei mai buni dintre concurenții la glorie. Pentru că ei au tenacitatea de a spune ce au de spus cu orice sacrificiu, cu trupul și cu toate celelalte ale lor.

Avem 14 dansActori, șapte fete – Adela Mihai, Alexandra Oiște, Ioana Tănasă, Mara Pogângeanu, Maria Panainte, Nadina Cîmpianu, Theodora Sandu – și șapte băieți: Adrian Loghin, Alin Potop, Andrei Atabay, Andrei Ianuș, George Olar, Mihai Vasilescu, Nicolae Dumitru. La premieră, Guest Star a fost un puf de păpădie care a dansat în deschidere și a revenit mai târziu pe scenă pentru a-l ajuta pe Andrei Atabay să dansgândească (și mai) profund. A mai trecut pe acolo un venticello răcoritor, care ne-a ciufulit cu tandrețe și ne-a amintit de ”zbughirea din sine” despre care ne-a povestit fenomenul Căciuleanu la cea mai recentă întâlnire. Pavel Ilea (Senzor) a înțeles exact ce înseamnă ”muzica îți structurează ritmul inimii, al respirației” și a compus pentru acest spectacol o partitură dominată de percuție, a cărei energie amintește de muzica tribală, care pur și simplu te silește să te miști. Și cu cât mai mult te lași cotropit de ritmurile ei, cu atât dansezi mai bine, mai liber, mai expresiv. Începând de jos, ca sămânță, fetus, germinație, trecând prin încremenirea ca heblu căzut între două expresii/stări artistice, și ajungând la joaca de-a cifrele, vocalele (”hazul nu doar ne ferește de necaz, ci ne unește într-o dimensiune a binelui”).

Povestindu-ne despre îndrăgostire și iubire, ni se arată că dansul nu e doar al corpului, ci și al feței, al ochilor, al spiritului, al cuvântului rostit la capăt de răsuflare. Din marea și poetica lecție de dans a lui Gigi Căciuleanu rezultă, mai presus de toate, o împrietenire a actorului cu insolitul, cu spunerea altfel a lucrurilor. ”Am gândit spectacolul ca pe invenția unei lumi de bufoni contemporani, – spune maestrul  – univers care să utilizeze un limbaj de teatru coregrafic: o poetică de geometrie spațială, o matematică de jonglerii clovnești; VERBUL – ACȚIUNE (Mișcarea Dansată) în alternanță (și/sau simbioză) cu VERBUL – VORBĂ (Metafora Poetică). Reinventând și un vocabular.” Prin urmare, vedem cum se transpun în mișcare cuvinte ca introfugă, giumbușglonț, zvârlucitelniță, zburătăcitură etc. Spectacolul ”On the Roof” se joacă în Sala Amfiteatru, aflată pe acoperișul Teatrului Național, marți, 20 august, de la ora 21, miercuri, 21 august, de la aceeași oră, și sâmbătă, 31 august, de la ora 00.00. Dacă vă aflați la Constanța între 2 și 6 septembrie, îi puteți vedea la Teatrul de Stat pe cei 14 din spectacol și pe ceilalți concurenți ai Galei Tânărului Actor HOP!. Anul acesta, directorul artistic al festivalului concurs este Gigi Căciuleanu.

Gabriela Hurezean

Fotografii de Florin Ghioca

Știrea: ”Gigi Căciuleanu, inspirat de farmecul și unicitatea Amfiteatrului în aer liber (de pe acoperișul Teatrului Național din București, n. red.) și entuziasmat de creativitatea tinerilor actori selecționați la Gala HOP, al cărui director artistic este din acest an, pregătește o premieră absolută: ON THE ROOF! Primele reprezentații s-au pus în vânzare pentru  27 și 28 Iulie, ora 21:30.”

Ieri, Gigi Căciuleanu și tinerii actori cu care și-a desăvârșit noua operă s-au  întâlnit cu  jurnaliștii întru stat oleacă de povești. A fost un moment de viață unic.  Cred că orice comentariu/explicație pe lângă cele rostite de acest extraordinar artist este un sacrilegiu. Vă împărtășesc spre îndelungă meditație doar câteva dintre gândurile lui Gigi Căciuleanu:

# ”Ideea că suntem buni nu e bună. Totul e perfectibil.”

# ”Experimentez pe mine. Lucrurile complicate sunt alcătuite din lucruri simple. Important e să le putem structura.”

# ”Am descoperit posibilitatea de a privi cerul de pe scenă. Respirația e mai ușoară când cerul e liber deasupra ta.”

# ”Hazul nu doar ne ferește de necaz, ci ne unește într-o dimensiune a binelui.”

# ”Dansul este rupere și refacere de simetrii.”

# ”Ceea ce unește mișcarea și vorbirea este respirația.”

# ”Dansul vorbei m-a fascinat întotdeauna. De ce naiba trebuie să tac în timp ce dansez?”

# ”Ca stafida în cozonac, intră o bucățică din Vivaldi în muzica lui Paul Ilea.”

# ”Libertatea pe care ți-o dă structura este mult mai mare decât cea pe care ți-o dă absența ei.”

# ”Muzica îți structurează ritmul inimii, al respirației.”

# ”DansActorii mei își fac singuri scenariul. Eu le dau doar cheia. Cheia mică deschide poarta mare.”

# ”Uneori, încremenirea e mult mai importantă decât mișcarea.”

# ”Suntem premiați de Doamne Doamne prin simplul fapt că existăm.”

# ”Am învățat că durerea face parte din meseria noastră. Nu există zi de la Dumnezeu în care să nu mă doară ceva. Se plimbă durerile prin noi ca Vodă prin lobodă.”

# ”Păcatul este ieșirea din simetrie. Zbughirea din tine însuți.”

# ”Un corp inteligent este întotdeauna un corp frumos, care îți spune ceva, care gândește, de care te îndrăgostești. Nimeni nu știe unde se află mintea. Când corpul devine minte e foarte bine!”

Revenind la spectacol, iată fișa tehnică:

ON THE ROOF

- TEATRU COREGRAFIC -

un spectacol de Gigi Căciuleanu

Asistent coregrafie: Lelia Marcu – Vladu

Muzica: Paul Ilea / Sensor

Texte, desene: Gigi Căciuleanu

DansActori (în ordinea alfabetică după prenume):

Adela Mihai, Adrian Loghin, Alexandra Oişte, Alin Potop, Andrei Atabay, Andrei Ianuş, George Olar, Ioana Beatrice Tănasă, Mara Pogânceanu, Maria Panainte, Mihai Vasilescu, Nadina Cîmpianu, Nicolae Dumitru, Theodora Sandu.

Spectacolul este produs de TNB în parteneriat cu UNITER, Fundația  Art Production / Gigi Căciuleanu “Ad Hop” Company, cu sprijinul JTI,

în cadrul Programului 9G la TNB.

A consemnat și fotografiat Gabriela Hurezean

Desen de Gigi Căciuleanu

În aprilie celebrăm 120 de ani de la nașterea lui Tristan Tzara, ”tatăl” dadaismului, mișcare (mai mult ironică și jucăușă decât de revoltă gravă) orientată împotriva zahariselii în literatură. Și în cultură, în general. Cel mai important exponent al dadaismului, Tristan Tzara (pseudonimul lui Samuel Rosenstock, izvorât din sintagma ”trist în țară”) s-a născut la 16 aprilie 1896, în România.  Acestea sunt datele pe care le cunoaște toată lumea.

Mai puțini sunt cei care știu că Gigi Căciuleanu, dansator și coregraf de talie internațională, este și un mare actor. La fel, Lari Giorgescu, un actor admirabil, demonstrează de câte ori i se oferă prilejul că este și un excepțional dansator. Doi DansActori, cum spune Gigi Căciuleanu, în stare să descompună și recompună  semnificația ”Omului DAdA”, reevaluând, destructurând, restructurând, dezechilibrând și reechilibrând  ”Omul aproximativ”, un fabulos text scris de Tristan Tzara și aparținând – paradoxal! – nu perioadei dadaiste, ci experimentelor sale mai târzii, din sfera suprarealismului.

Poemul fluviu, de o extraordinară frumusețe și adâncime filosofică, devine, în viziunea lui Gigi Căciuleanu, un vitraliu de sensuri și nuanțe recompuse parcă în spiritul gândului brâncușian: ”Quand nous ne sommes plus enfants, nous sommes déjà morts”. Căci doar privirea pură a copilului și imaginația sa întru joacă pot percepe insolitul, bucurându-se de el și retrăindu-l iar și iar și iar. Joacă este citirea ironică a ziarului, joacă e fărâmițarea lui cu foarfeca, joacă e șotronul în interiorul și exteriorul cercului, joacă e mersul pe sârmă și pe lângă sârmă, joacă e ”sur les ponts d’Avignon” și ”cățeluș cu părul creț”.

Nu sunt joacă ”îndoiala care vine cu o singură aripă incoloră”, clopotele ce ”răsună fără motiv și noi la fel”, ochii fructelor, când ”ne privesc cu atenție, toate faptele noastre sunt controlate, nimic nu e ascuns” sau, spre deliciul cititorilor francofoni, ” les cloches sonnent sans raison et nous aussi/nous partons avec les départs arrivons avec les arrivées/ partons avec les arrivées arrivons quand les autres partent” (”clopotele răsună fără motiv și noi la fel/ plecăm cu plecările sosim cu sosirile/ plecăm cu sosirile sosim când ceilalți pleacă”).

Chiar dacă deconstructivismul arhitectural a apărut la un secol după dadaism (influențând postmodernismul în literatură), Gigi Căciuleanu îl aplică la nivel gestual, propunând un nou și imprevizibil echilibru al trupului în mișcare, o inedită semnificație a gestului ce transmite sunet, silabă, cuvânt, vers. Cei doi dansActori oferă o tulburătoare demonstrație despre felul în care expresivitatea unui trup reverberează în expresivitatea celuilalt trup, despre capacitatea corpului de a se transforma în ideogramă, despre frânturile de sentimente care alcătuiesc o poveste. Valabilă acum 100 de ani, valabilă și azi.

”Consider că poezia este singura stare de adevăr imediat” – spune Tristan Tzara într-un captivant interviu publicat în caietul program al spectacolului. Gigi Căciuleanu și Lari Giorgescu, prin inefabila lor  virtuozitate, izvodesc poezie din poezie. Cu tot ce au: talent, inteligență, creativitate, viață, suflet, respirație, trăire, iubire, surâs, melancolie.

”L’Om DAdA” s-a născut la Teatrul Național ”I.L. Caragiale” din București sub egida Centrului de Cercetare și Creație Teatrală ”Ion Sava” (coordonator: Cristiana Gavrilă) cu sprijinul unor aliați de nădejde: Ion Pop (traducerea textului), Lelia Marcu Vladu (asistent coregrafie), Cristian Petru Simion (lighting designer), Florea Andrei (video designer), Paul Ilea/Kult Studio (editare și masterizare coloană sonoră).

Gabriela Hurezean

Fotografii de Florin Ghioca