Ca să poți înțelege mai bine filmul care a luat anul acesta Palme d’Or –ul la Cannes, e nevoie să știi câte ceva despre Războiul Civil din Sri Lanka și despre Tigrii Tamili. Minoritatea tamilă și-a dorit (și continuă să-și dorească) un stat numai al ei, în partea de nord a insulei Sri Lanka. În 1976, Velupillai Prabhakaran înființează cea mai sângeroasă organizație teroristă din lume, Tigrii Tamili Eelam. Ei au fost cei care au declanșat Războiul Civil (1983 – 2009) și au ucis peste 60.000 de oameni, printre care premierul Indiei, Rajiv Gandhi, și președintele srilankez Ranasinghe Predamasa. Chiar dacă situația pare să se fi potolit întrucâtva, Tigrii Tamili își continuă pregătirile de luptă. Despre asta e vorba, printre altele, și în filmul lui Jacques Audiard, construit pe un scenariu scris de el însuși împreună cu Noé Debré și Thomas Bidegain.

Azi, când problema imigranților musulmani stârnește pasiuni și îngrijorări, ”Dheepan” e mai actual ca niciodată și cu atât mai important cu cât pune situația pe tapet fără părtinire. Dheepan este, în mare măsură, chiar cel care îl interpretează (magistral debut actoricesc!). Antonythasan Jesuthasan a fost tigru tamil de la vârsta de 16 ani. După trei ani pe care și-ar dori să-i șteargă din memorie, a fugit în Thailanda, apoi în Franța, unde a obținut azil politic. La fel ca Dheepan, a fost om de serviciu, apoi bucătar, muncitor la supermarket, devenind, până la urmă, un scriitor apreciat. Aidoma multor  refugiați, Dheepan/Antonythasan a părăsit Sri Lanka pentru că nu mai suporta sângele și teroarea. Pentru că nu-i plăcea să ucidă. Numai că, atunci când trecutul tău este legat de întâmplări atroce, el te va urmări și te va găsi chiar și în gaură de șarpe.

Dheepan a ajuns într-o tabără de refugiați de lângă Paris, împreună cu o falsă soție, Yalini (Kalieaswari Srinivasan, extraordinară actriță!) și o falsă fiică, Illayaal (Claudine Vinasithamby, interpretându-și rolul la același nivel al excelenței cu partenerii săi adulți). Au alcătuit provizoriu o familie pentru a beneficia de facilități în părăsirea țării lor. Li s-a oferit și ceva de lucru, el ca om de serviciu, ea ca menajeră, fetița a fost înscrisă la școală și totul părea să ia o întorsătură fericită.

Dar și în cazul lor funcționează teoria cu minunea care ține trei zile. Ostilitate, comerț cu droguri, interlopi, împușcături. ”Aici e la fel ca acolo” – descoperă Yalini îngrozită, încercând să fugă din Franța spre Anglia, locul care, pentru ea, este Țara Făgăduinței.

Jacques Audiard povestește simplu despre trei oameni care vor să trăiască într-o lume mai bună, dar în fundalul poveștii transpare o necruțătoare istorie a ororilor, valabilă și acolo, și aici. O poveste cu oameni și neoameni, filmată cu fidelitate de Epoine Momenceau și ilustrată muzical de Nicolas Jaar. N-am cum să vă spun mai multe despre ”Dheepan”,  pentru că trebuie să descoperiți și să judecați singuri adevărurile pe care le servește cu dezarmantă sinceritate, până la happy-ending-ul care mi s-a părut de-a dreptul cinic. Un film foarte bun, și-a meritat din plin Palme d’Or-ul. Premiera e săptămâna asta, vineri, 30 octombrie. Nu ratați!

Gabriela Hurezean