În timp ce unii se mai gândesc dacă să deschidă sau nu porțile teatrului, micul și precocele Teatru În Culise prezintă – cu sala plină! – cea dintâi premieră a noii stagiuni, ”Black Friday Love” de John Cariani, în regia lui Cristian Bajora, același care semnează și viziunea scenografică a spectacolului. Umor alb și umor negru, montare ingenioasă, intepretare pe măsură.

În stilul caracteristic lui Cariani, piesa este un fel de vitraliu alcătuit din scurte povești amoroase, cele mai multe cu final previzibil. Adică nu tocmai fericit. Atracția dintre un bărbat și o femeie (în cazul nostru, Ioana Chelmuș și Paul Alexandru) poate să semene, uneori, cu o psihoză. Obsesiv impulsivi, cei doi se simt atrași unul spre celălalt într-un mod de-a dreptul… compulsiv, dar se supun unor reguli anti-fericire, conform programului de reabilitare.

Singurătatea în doi, una dintre temele predilecte ale lui Cariani, este ilustrată de cuplurile care împart aceeași canapea, dar sunt la o distanță de ani lumină, scufundați în micul și enervantul ecran al iPhone-ului. Relevantă replica lui Bill, atunci când soția sa, Mary, vrea să se apropie pentru a vedea ceva pe Iphone-ul lui: ”Las’ că-ți trimit linkul…” Așadar, nu mai e nevoie să ne apropiem unii de alții, nu e nevoie nici să stăm de vorbă, privindu-ne în ochi, totul se rezolvă cu jucăria aia mică și drăguță, care te izolează mai rău ca un zid de beton și te alienează mai profund decât orice agresiune fizică. Adevărurile absolute sunt în link-uri, replicile fundamentale – în  messenger. Cuplurile  Bill și Mary (Alex Vlad și Bianca Mateescu) sau Mark și Kelly (Paul Alexandru și Ioana Chelmuș) sunt paradigme ale înstrăinării, plictisului, nepăsării.

Sigur că există și povești de dragoste cu final (momentan…) fericit. Chiar dacă nu sunt în stare să rostească un ”te iubesc” bine articulat, Ben (Paul Alexandru) și Andi (Florin Frățilă) își oferă șansa de a porni la drum ținându-se de mână. Se va termina bine? Se va termina prost? Cine știe… Bianca Mateescu și Paul Alexandru sunt protagoniștii scheciului ”Telegrama muzicală”. Louise  îl așteaptă pe iubitul ei, Garry, sperând că, în sfârșit, o va cere de nevastă și, într-adevăr, sosește un curier-menestrel care îi aduce, pe lângă frumosul buchet de flori și mesajul cântat, ce pare o surpriză fermecătoare. Doar că textul piesei e puțin diferit față de cel pe care și l-ar fi dorit…

Și ni se mai povestesc întâmplări cu mirese nehotărâte,  divorțuri nefinalizate,  iubiri ratate din lașitate. Sau din lene. Și publicul râde, zâmbește, se bucură sau se întristează recunoscându-și propriile povești și propriile ipostaze întruchipate de minunații actori ai Teatrului În Culise, dirijați cu mână sigură de regizorul Cristian Bajora. Ca de fiecare dată când are de jucat un rol, Paul Alexandru a impresionat prin capacitatea sa de a conferi personajului o infinitate de nuanțe, evoluând cu nonșalanță de la registrul comic la cel dramatic.

Plin de haz și de sensibilitate în egală măsură, Florin Frățilă propune caractere emoționante, pe care le simpatizezi instantaneu. O surpriză a acestui spectacol este Alex Vlad. După ce l-am văzut într-un rol de cetățean nevricos, zgomotos și revoltat (în ”Clinica sinucigașilor”), îi descoperim acum o altă latură, diametral opusă, aceea a interpretării în tonalitate joasă, interiorizată, cu miză pe expresia corporală și pe tăcerea sugestivă. Vioaie, grațioasă, transmițând energie prin toți porii, Ioana Chelmuș ne oferă trei eroine având ca numitor comun oarece probleme la bibilică – aur curat pentru o actriță bună! Bianca Mateescu și Andreea Stafie își interpretează rolurile corect, dar mai au de finisat câte ceva la capitolele stare, emoție, culoare, expresivitate. Dar poate că liniaritatea interpretării s-a datorat emoțiilor premierei și va dispărea pe măsură ce spectacolul se va roda. O mențiune specială se cuvine muzicii vintage, de Broadway, cu care Cristian Bajora și-a ilustrat noua creație.

Gabriela Hurezean

Imagini din arhiva Teatrului În Culise

A trecut printre spectatori și s-a prezentat: Nicole. A dat mâna și cu mine. O mână rece și fremătătoare. Parcă prinsesem o pasăre speriată. Avea emoții crunte. Și nu e de mirare. Claudia Ene este elevă în clasa a XII-a. Nu sunt sigură că și-a serbat deja majoratul. Și are de jucat un rol care ar da de furcă și celor mai experimentate actrițe.

Nicole este un copil de bani gata. Din Brăila. Mama e notăriță, tatăl – director în port. Din prea mare dragoste (sau prea mare indolență?) părinții îi oferă copilei tot ce-și dorește, numai să n-o vadă bosumflată. Nicole s-a hrănit din fragedă pruncie cu ideea că e prințesă. Marguerite a Danemarcei. Delphine a Franței. Și că i se cuvine un castel. Și că toată lumea trebuie s-o adore și s-o servească. Și că nu i se poate întâmpla nimic rău pentru că e intangibilă. Nicole nu e proastă, ci naivă și, la urma urmei, e doar victima unor mentalități găunoase, a unor valori întoarse pe dos, a unei traiectorii eronate care duce, în majoritatea cazurilor, la un final deloc fericit. Nicole va păți tot ce pățesc, în general, adolescentele care își imaginează că tot ce zboară se mănâncă și că, în general, roata stă blocată la infinit în aceeași poziție. La cei 18 anișori ai săi (împliniți sau nu), Claudia Ene vădește o versatilitate uluitoare. Singură pe scenă, într-un decor minimalist, traversează toate vârstele posibile. Ea este mama și tatăl, ea este tanti Emma, bona perversă, tot ea joacă rolurile copiilor mici și mari cu care interacționează, și ale părinților  acestora, și ale educatoarei, învățătoarei, profesoarei de desen. Claudia este la fel de credibilă în rolul copilei tiranice ca și în cel al mamei băiatului violator. Fără vreun efort vizibil, tânăra actriță trece de la fetița de trei ani, la școlărița care descoperă că lumea nu e chiar cum o credea, apoi la adolescenta care își explorează sexualitatea și nutrește mari aspirații de a se afla mereu în centrul atenției, de a-l cuceri pe prințul călăreț pe mulți cai putere și de a locui într-un palat strălucitor. La nici 14 ani, Nicole savurează gustul dulce al succesului în cariera de manechin și se prăbușește în mrejele unui magnat care o va hrăni cu iluzia că e o prințesă, deși e doar o simplă jucărie erotică.

Câteva prezențe masculine conferă contrastul necesar monologului Nicolei. Ștefan Nistor este bine în rolul impresarului Micky, vulpoiul obișnuit să profite de credulitatea minorelor pe care le atrage spre mirajul înșelător al luxului. Codrin, băiatul sărac, dar talentat și generos, este întruchipat fără greș  de Paul Alexandru. Nu același lucru se poate spune despre prestația lui Ionuț Gurgu, distribuit într-un personaj cheie, cu partitură mai mult decât ofertantă. Mark este patronul unui lanț de hoteluri, nabab obișnuit să se înfrupte cu cărniță fragedă, plătind cu himere și gablonțuri. Din păcate, Ionuț Gurgu nu transmite nimic din aroganța voalată și siguranța de sine specifică acestui gen de cuceritori, nu știe să reproducă nici magnetismul acela specific bogătașilor care își pot permite să cumpere orice, inclusiv suflete. Știu că nu e actor profesionist, dar pot să furnizez un argument forte că asta nu contează: nici Claudia Ene nu e actriță profesionistă! După cum nici cele două fete care au pus mână de la mână pentru a scrie piesa nu sunt dramaturgi profesioniști. Raluca DeWald avea doar 16 ani când a stârnit un mare scandal lansând blogul erotic intitulat ”Diamante și Narcotice”. După ce oripilarea  ipocrită a explodat și în presă, blogul a fost închis. O altă adolescentă (aflu că are 30 de ani, dar nu-mi vine să cred…), Cora Manole, a reluat povestea Ralucăi și a dramatizat-o cu admirabil talent. Regizorul Cristian Bajora le știa pe Claudia și pe Cora de la cursurile de actorie ale Asociației Culturale În Culise, așa că pasul următor a fost unul previzibil. A rezultat un spectacol tulburător, care lansează pe orbită o viitoare mare actriță, Claudia Ene. Voi ilustra această afirmație cu câteva imagini din spectacolul pe care Teatrul În Culise îl susține la Copper’s Pub.

Claudia Ene ”în civil”, alături de Vania Pierșinaru

Claudia Ene pe scenă:

Gabriela Hurezean

Fotografii de Vania Pierșinaru