Astăzi, 1 martie, are loc premiera națională a celui de-al treilea lungmetraj din filmografia lui Florin Piersic jr., ”Killing Time”. Un mărțișor cam ciudat dar prețios. Chiar dacă vine după spectacolul ”Tom și Jerry”, regizat de Piersic Jr. la Metropolis, în care e vorba tot de doi asasini plătiți.

La întâlnirea cu presa de după avanpremiera filmului, Florin Piersic Jr a remarcat: ”Unii se întreabă: Ce-i cu ăsta? E nebun? Joacă numai ucigași plătiți? Asta e! O coincidență.” Dar coincidența merge cam departe: la finalul filmului vedem că asasinul mai prostănac se dovedește a fi mult mai ticălos decât celălalt, aparent superior ca experiență în meserie (fix ca în ”Tom și Jerry”). Nu era mare pierdere, apoi, dacă lipseau citatele din ”Pulp Fiction” și din thrillere proaste, în care exterminatorii mafioți umblă cu scobitoarea-n dinți, ca și conversația despre filme (aici despre supereroi), temă lansată la modul fulminant în ”Eminescu versus Eminem”.

Făcând abstracție de aceste amănunte care nu-mi pot declanșa o admirație pasională, există câteva amănunte absolut pasionante. Titlul filmului, ”Killing Time”, acoperă timpul crimei, dar și timpul omorât de cei doi killeri, în așteptarea victimei. Apoi, muzica de la început și sfârșit (compusă de Karl Ritter) deschide și închide perfect cercul unei povești atroce. Și acum, ca de fiecare dată (în teatru și film), Piersic rămâne oarecum în umbră, pentru a-l împinge în față pe Cristian Ioan Gutău, care nu e actor profesionist, dar care  poate ține lecții de actorie multor profesioniști. Dicția lui defectuoasă (din cauză că i-au crescut dinții după un model mai original) face parte din personalitatea sceleratului pe care îl interpretează. Cea mai puternică scenă din film este aceea în care Asasinul 2 (Piersic) se roagă în baie pentru viața copilului său, dezvăluind astfel o latură vulnerabilă, profund umană. Sigur, rugăciunea lui ar putea să-i oripileze pe bigoți, dar mulți dintre noi știm cum e să treci printr-un moment în care ai impresia că Dumnezeu ți-a luat tot cea aveai. Între timp, vorbind despre supereroii din filme, Asasinul 1 (Gutău) își dezvăluie idealul: să devină Super God, de unde și înfățișarea lui de fals și psihopat Messia.

Mai apar în film, în roluri mici, dar relevante, Florin Zamfirescu (fabulos) și Olimpia Melinte (impresionantă), pe care am văzut-o recent în ”Șapte opere de milostenie”și pare croită pentru astfel de roluri. Daniel Popa nu prea are ce juca, pentru că e doctorul împușcat.

Dialogul este sclipitor, cu mult umor negru (…sau pepit), iar finalul e cât se poate de neprevăzut, așa cum presupune orice film bun. La ieșirea din curtea Institutului Francez, cineva își exprima cu voce tare două nelămuriri: Chirurgul lichidat nu cumva era exact cel care i-a salvat copilul Asasinului 2? Și de ce a făcut ce-a făcut (că nu pot strica tensiunea filmului!) Asasinul 1: pentru că i s-a comandat sau pentru că l-a enervat polemica despre supereroi? Momentan, n-am nici eu raspunsurile, dar dacă mă gândesc bine, aceste amănunte nici nu contează. Un film de văzut obligatoriu. Și repede, pentru că nu va sta prea mult pe ecrane.

Gabriela Hurezean

Carele își descrie astfel noua creație: ”În piesa lui Rick Cleveland, miza nu e o bucată de cașcaval sau o farfurie cu lapte. Tom și Jerry sunt oameni care omoară oameni. Singura asemănare cu desenele animate sunt situațiile comice. Tom și Jerry e o comedie extrem de neagră, la care o să râzi cu lacrimi. De crocodil.” De râs, recunosc, am râs destul, mai ales citind ce scrie pe diverse obiecte din decor. Așadar, avem doi asasini plătiți. Florin Piersic Jr. este Tom, un fel de motan masiv, tacticos și blazat. Are trei copii și o nevastă care face inegalabile plăcinte cu mere. Noaptea, doarme liniștit, ”ca un bebeluș mare și gras”. Ochii lui Tom seamănă cu două găuri negre și, pentru început, sunt elementul care contrazice flagrant aparența de om cumsecade.

Maestrul Tom are un discipol (și partener):  ”șoricelul” Jerry care, deși, la început, vomită la vederea sângelui, în scurt timp va deveni ditamai șobolanul, mult mai feroce decât cel care i-a dat lecții de killărit și mult mai periculos decât acesta. Paul Ipate interpretează excelent transformarea gradată a lui Jerry, de la debutantul timid și înfricoșat, la psihopatul vioi și entuziast, care lichidează din pură plăcere. Laurențiu Bănescu are cea mai grea misiune în acest spectacol: interpretează toate victimele (mafioți pensionari, retardați, femei, țicniți, producătoare TV etc) și o face cu virtuozitatea specifică actorilor din teatrul  underground. Bănescu este excelent în rolul ”Elvisului” din sala de cinema sau în cel al bătrânului mafiot care vrea să-și publice o biografie incomodă și atinge apogeul interpretând în travesti rolul producătoarei TV, fandosită, ipocrită, snoabă, care ține morțiș să-i facă eroii unui reality show. Impresionant în acest spectacol este și felul în care Piersic jr, în calitate de regizor, îi pune în lumină pe partenerii săi de scenă, el rămânând cumva mai în umbră. Decorul modular, creat de Tudor Prodan este funcțional și sugestiv, astfel încât actorii își pot amenaja singuri scena, după fiecare… crimă. Spectacolul se înscrie într-un cerc perfect logic, numai că, după finalul piesei lui Cleveland,  mai urmează un final marca Piersic jr. La fel de irezistibil cum a fost cel al spectacolului ”Zaruri și cărți”, montat de același regizor, la același teatru.

Cine nu știe prea multe despre traiectoria lui Florin Piersic jr. poate decreta acest spectacol drept unul genial. Cine a văzut toate filmele și toate spectacolele lui, se întreabă dacă nu cumva Florin Piersic jr. s-a cantonat într-un personaj care se repetă la infinit. Cândva, la începuturile lui, ne-a arătat, în one man show-ul ”Sex, drugs, rock&roll”, că poate întruchipa, cu o ușurință fabuloasă, cele mai diverse caractere, ca și cum ar fi fost în stare să cânte la toate instrumentele dintr-o orchestră. De la o vreme, parcă vrea să cânte numai la piculină. Așteptăm să treacă la violoncel. Sau la orgă.

Gabriela Hurezean

Foto: Maria Ștefănescu

A stat un pic în turnul de fildeș (timp în care a scris două cărți minunate, ”Opere cumplite” și ”Romantic Porno”), apoi a coborât din nou pe platoul de filmare pentru a-și pritoci al treilea lungmetraj, ”Killing Time”. Florin Piersic cel mai tânăr (că ”junior” e deja caraghios, la cei 45 de anișori ai săi) se dedă la o nouă poveste cu umor inteligent și negricios, așa cum ne-a obișnuit cu filmele anterioare, ”Eminescu versus Eminem” și ”Fix Alert”. Regizor, scenarist și interpret, Piersic cel T ne arată cam despre ce ar putea conversa doi virtuozi ai killăritului, în timp ce își așteaptă victima, într-un apartament. Pe măsură ce ținta întârzie să apară, polemica dintre cei doi se întețește. ”Killing Time” este o producție independentă Kinosseur Productions și Elefant Films și va avea premiera pe post de mărțișor mai ciudat, fix pe 1 martie. E bine de știut că, alături de Florin Piersic cel T, mai joacă în film Cristian Ioan Gutău, Daniel Popa, Olimpia Melinte și Florin Zamfirescu. Filmul a fost prezentat în premieră națională anul trecut, la Festivalul Internațional de Film Transilvania. Tot în 2012 a fost proiectat în selecția oficială a Festivalului Internațional de Film de la Varșovia – Free Spirit Competition.

Gabriela Hurezean