Ediția de anul acesta a Concursului Național de Dramaturgie de la Timișoara ne furnizează o surpriză de proporții. Toate cele trei piese finaliste sunt scrise de autori tineri!  Un lucru minunat, pentru că în liceele din țară freamătă o pepinieră de dramaturgi –  mulți cu adevărat valoroși! – pe care nu-i ia nimeni în calcul. Felicitări, deci, juriului compus din Nicolae Mandea (președinte), Mihaela Michailov, Ioan Cocora, Dan-Marius Zarafescu și Codruța Popov, oameni de teatru care iată, știu să aprecieze prospețimea. Și, mai ales, curajul!

Succesul Elisei Wilk, cu textul ”Avioane de hârtie”, nu ne surprinde prea tare (doar i-am văzut excelenta ”Pisică verde”). De altfel, o piesă a tinerei autoare tocmai se montează la New York! Elise a postat pe Facebook o poză cu ziua ploioasă din Bryant Park, iar o prietenă a comentat: ”Somebody’s getting rich”. Doamne-ajută!

Nu ne miră prea tare nici triumful celuilalt finalist, Alex Teodorescu, care s-a calificat cu două texte, ”Prieteni” și ”Ego”. Dar, spre deosebire de Elise Wilk, care a studiat scrierea dramatică, Alex n-a studiat, deocamdată, decât informatica, la Cluj, în schimb, este un component de bază al Teatrului Re-Act. Istoria asta cu informaticienii care devin actori și dramaturgi se cam repetă. Tudor Aaron Istodor, azi un apreciat actor, a debutat în teatru pe când era elev la Liceul de Informatică. Mai exact, a luat trofeul ”Jos pălăria” pentru că și-a scris singur piesa (foarte bună) pe care a interpretat-o în festival.

Ce-am aflat până acum despre Alex Teodorescu? Că e în prag de majorat și iubește teatrul, câinii, pisicile, pe Andrei Pleșu, pe Ada Milea și pe Tudor Chirilă. Și, desigur, pe iubita sa. După ce o să-i vedem piesele montate de mari regizori, o să aflăm mai multe. Felicitări Elise! Felicitări Alex! E o bucurie să știm că veniți să mai desprăfuiți dramaturgia autohtonă.

Roland Ersa