Revistă de înnodat sinapse

Premieră la Teatrul Amzei: Shakespeare – trolling, but loving!

final ce mai ploaie

Trivia: Premiera oficială a spectacolului ”Trolling Shakespeare”, montat de Teodora Câmpineanu la Teatrul Amzei, sub egida Companiei Teatru la Mustață, a fost, de fapt, un fel de seară în familie. În urmă cu 30 de ani (incredibil!), Teodora Câmpineanu era încununată cu Premiul UNITER pentru debut, ca recunoaștere a excepționalei sale prestații în rolul Julietei, din ”Romeo și Julieta” de Shakespeare, spectacol regizat de Beatrice Rancea, pe scena Teatrului Național din București. Cel care a interpretat atunci rolul lui Romeo, George Călin, a fost prezent la premiera ”Trolling Shakespeare”, administrând regizoarei o îmbrățișare în care erau adunate toate amintirile acelui memorabil spectacol. Peste vreo 12 ani, Teodora Câmpineanu și-a luat inima în dinți și a înscenat (la Teatrul de Comedie) propria viziune regizorală asupra poveștii celor doi îndrăgostiți. A fost una dintre cele mai bune versiuni scenice din câte am văzut. Rolul Julietei a fost încredințat unei actrițe foarte tinere și talentate, Raphaela Lei. A fost și Raphaela la ”Trolling…” și n-a venit singură, ci însoțită de băiețelul ei, care a urmărit spectacolul cu sufletul la gură.

final vesel

Cu noul său spectacol, Teodora Câmpineanu revine la prima iubire, Shakespeare, aducând pe scena Teatrului Amzei o mică bijuterie, perfect cizelată și îmbinând armonios dramatismul cu umorul. Trolling-ul implică, prin definiție, o anumită doză de insolență. Doar că, aici, nu e vorba de obrăznicie, ci de umorul care izvorăște chiar din textul shakespearean. Prin deconstrucție și reconfigurare, Teodora Câmpineanu, ajutată de Andreea Moustache, obține (ca să folosesc un termen muzical) acest medley de personaje și situații pe care aș putea să-l definesc într-un singur cuvânt: adorabil. E cu mult râs și o lacrimă de  plâns, cu vibrație, emoție și culoare. Nu gongul bate pentru ridicarea cortinei (de fapt, nici urmă de cortină), ci zornăitul clopoțeilor de pe tichiile bufonilor care aduc în scenă lumină, vibrație, entuziasm. Avem cinci actori tineri care joacă din drag de a juca, livrându-se rolurilor cu tot ce au mai bun. Sunt bufonii lui Shakespeare, în stare să schimbe fulgerător măști, costume, roluri, stări de spirit.

a mustata

Diamantul coroanei e, fără îndoială, Andreea Moustache, al cărei umor merge atât de departe încât, în rolul zvăpăiatului Puck, ajunge s-o imite chiar pe regizoare! Timp de câțiva ani, am fost în același juriu cu Teodora Câmpineanu și am văzut-o dând indicații concurenților. Deci știu exact de ce mi-a fugit gura spre urechi admirând-o pe Andreea Moustache, la fel de expresivă și încântătoare în Olivia, Benvolio, Gutuie, Bufon. Impresionantă este și prestația Teodorei-Daiana Păcurar (Viola, Helena, Suflete – Zidul, Botgros – Luna, Bufon). Înaltă, grațioasă, în stare să-și schimbe vocea după cum o cere rolul, actrița are aceeași dezinvoltură în personaje feminine sau masculine. Și chiar în ”personaje” neînsuflețite, cum ar fi Zidul.

daiana andreea

Deși, ca înfățișare, pare potrivită pentru roluri de ingenuă fragilă (perfect plasată în Julieta și Hermia), Denisa Vraja are toate resursele necesare pentru hazliul Lică Ciubărică sau pentru Bufonul colorat și vioi. Liviu Chițu este genul de actor care vrea și poate să joace orice rol, cu același rezultat uimitor. Răscolitor în monologul lui Hamlet, amuzant în Mercuțio cu rochiță roșie, de seară, impecabil în Demetrius, Fundulea – Piram, Bufon. Sensibil, expresiv, Alexandru Nicolae întruchipează cu succes un Romeo romantic, având și necesarele resurse de umor pentru Chitră – Tisbe, Lisandru, Bufon.

julieta

Rafinament și subtilitate – acestea sunt atributele universului sonor creat de Mihai Câmpineanu (Șuie Paparude), un amalgam muzical cu parfum de epocă, completat cu binevenite inserturi contemporane, o lume în care personajele pot locui cel mai bine. Teodora Câmpineanu și Andreea Moustache au conceput decorul – o Lună magică, veghind/provocând întâmplările, visele, realitatea. Tot ele sunt autoarele costumelor care, deși au fost create în condiții austere, caracteristice teatrului independent, aduc spectacolului o cromatică vie,  vibrantă, jucăușă. Dansul și mișcarea scenică au fost foarte bine orchestrate de Andreea Moustache, Alexandru Nicolae și Daiana Păcurar. Se observă că spectacolul ”Trolling Shakespeare” este, dincolo de amprenta inconfundabilă a Teodorei Câmpineanu, o operă colectivă, ale cărei principale ingredinte sunt sufletul și dragul de meserie. Despre final am să vă spun doar atât: este absolut surprinzător, are melancolie și hohot de râs, multe aplauze și regretul că s-a terminat atât de repede.

Gabriela Hurezean

Fotografii de Florin Ghioca

Leave a Reply

Basic HTML is allowed. Your email address will not be published.

Subscribe to this comment feed via RSS