Premieră la TAB: ”Dureri Fantomă”, fantome dureroase
Nu știu cum se face, dar toate spectacolele pe care le-am văzut până acum la Teatrul de Artă din București (TAB) au fost bune spre foarte bune. În seara premierei (cu fix douăsprezece zile în urmă), ploaia viguroasă n-a putut să-mi înmoaie convingerea că voi fi părtașă la încă un eveniment memorabil. Și nu m-am înșelat.
Piesa lui Vasili Sigarev, ”Dureri Fantomă” (tradusă fidel de Marina Palii), este decodificată scenic de regizorul Bogdan Budeș. Și nu oricum, ci cu exactitate chirurgicală. Bezna cade ca o ghilotină (light-design – Bogdan Budeș), delimitând trecerea timpului, actorii vibrează puternic, intrând în rezonanță cu publicul, intensitatea emoției crește în progresie geometrică. Da, ”Dureri Fantomă” este un spectacol intens, chiar dacă începe în tonalitate joasă, într-un loc banal/decrepit, șandramaua în care vegetează paznicii depoului de tramvaie. Scenografia creată tot de Bogdan Budeș definește limpede atmosfera locului: o saltea jegoasă, o măsuță șubredă, murdară, acoperită cu coji de semințe, cartoane, scaun desperecheat, ladă. Veșmintele personajelor sunt, și ele, alese cu migală. Olga poartă un pulover curat, dar deformat și scămoșat într-un mod înduioșător, Gleb emană din cap până-n picioare neglijența tipică bețivilor, în timp ce Dima, studentul la Arhitectură, e incomparabil mai curățel, chiar și atunci când rămâne în chiloți. Minunată acribia cu care sunt urmărite amănuntele. Gleb se omenește cu vodkă la borcan, Olga aduce lumină în încăpere prin simplul gest de a așterne pânză albă pe masă și pe saltea, Dima soarbe vrând-nevrând supa cu tăiței. Cei trei actori pe care regizorul i-a ales pentru acest spectacol creează personaje întru totul credibile, atașante.
Rareș-Gabriel Andrici vădește, și de data asta, o fascinantă capacitate de transfigurare, trecând cu nonșalanță prin toate stările studentului Dima, care vrea să câștige un ban lucrând ca paznic la depou. La început indiferent, ronțăind semințe, apoi ușor abțiguit, apoi interesat de posibilitatea unei aventuri erotice, apoi, sub imperiul unei revelații șocante, trezit brusc din amețeală, devenind solidar până la sacrificiu cu posibila victimă. Îl urmăresc de ceva vreme pe acest foarte tânăr actor și mă uimește de fiecare dată firescul incredibil cu care își asumă rolurile. Aparenta ușurință cu care transmite (stări, sentimente, idei) îmi amintește de un alt mare actor, Adrian Pintea. Și știu ce spun, l-am cunoscut pe Adrian când era în clasa a VII-a. Pe urmă, soarta a vrut să ne fim mereu prin apropiere, până la sfârșitul lui. Rareș-Gabriel Andrici e în stare, la fel ca Pintea, să spună ce are de spus chiar și atunci când e perfect imobil. Nu știu cum face.
George Constantinescu este Gleb, paznic, jupuitor de cabluri și alcoolic. Un bețiv simpatic (până la proba contrarie). Ceea ce impresionează la interpretarea acestui subtil actor este respectarea limitei, refuzul ispitei de a îngroșa caricatura de dragul succesului facil. Pentru virtuozitatea cu care își dezvoltă personajul, îi ofer lui George Constantinescu un loc privilegiat în galeria celor mai reușiți alcoolici, unde strălucește alături de Cetățeanul Turmentat al Dorinei Chiriac (din ”Scrisoarea pierdută” de la Comedie) și de Celentano al lui Adrian Văncică (din serialul ”Las Fierbinți”, la care mă uit rar și strict ca să-l văd pe Văncică beat).
Emoționantă, stârnind o empatie spontană este Mihaela Popa, în rolul nefericitei Olea. Deși, la prima vedere nu pare, femeia e cu mintea rătăcită în urma unor tragedii pe care le-a trăit într-un trecut destul de apropiat. Exaltată, disperată, tandră, îndurerată, grijulie, temătoare și având o logică a ei, o logică a nevoii de iubire, Olea îți stârnește dorința de a o îmbrățișa, mângâia, consola. Pentru că nebunia ei nu este nicio clipă ridicolă, nici măcar atunci când se dezbracă febril, pentru a-și face datoria de soție imaginară.
Ca regizor, light-designer și scenograf, Bogdan Budeș oferă un power play ce demolează toate prejudecățile conform cărora, în lipsa finanțării, teatrele independente trebuie să accepte compromis peste compromis. ”Dureri Fantomă” este un spectacol care trece fără probleme ștacheta cea mai înaltă și pe care, în mod sigur, îți dorești să-l revezi. Felicitări doamnă și domnilor.
Gabriela Hurezean
Fotografii de Dan Andrei
One Response to “Premieră la TAB: ”Dureri Fantomă”, fantome dureroase”
[...] mai sînt, una de la Paul Dragoș Aligică, aici, iar altele pe revistacultura.ro, webcultura.ro, muzesiarme.ro, port.ro, iar un interesant interviu cu regizorul și traducătorul Bogdan Budeș puteți citi [...]