Premieră la Teatrul Excelsior: Micul ajutor prietenesc, de la Beatles la Kurt Cobain
În urmă cu vreo 15 ani, scriam că dramaturgia noastră este în colaps. A venit vremea să retractez. M-au convins s-o fac unii ca Peca, Bugnar, Wilk, Ignat, Jebeleanu, ca să-i enumăr doar pe primii care îmi vin acum în minte. Zilele acestea am mai primit un argument: Maria Manolescu. Tânăr dramaturg, stăpân pe mijloacele de exprimare, coerent, fluent, dăruit cu imaginație debordantă, cu haz și, mai presus de toate, cu arta de a scrie dialoguri firești. Și ce poate fi mai îmbucurător decât să vezi un text bun, ”With a little help from my friends”, materializat cu ajutorul unor complici pe măsură: regizorul Alexandru Mâzgăreanu, actorii Alexandru Voicu, Vlad Bălan, Andrei Cătălin, Irina Antonie, Beatrice Rubică, scenograful Romulus Boicu.
Avem cinci adolescenți la mare, pe o plajă izolată. Miki a suferit o decepție în dragoste, asistă și acasă la o dramă și, în general, e bântuit de niște grețuri metafizice greu de reprimat. Radu e un băiat cumsecade, în aparență naiv, care tocmai i-a furat lui Miki iubita. Andi e virgin și gay. Și Ada e virgină. Ruxandra e ex-iubita lui Miki, actualmente iubita lui Radu. Se prefigurează, așadar, o reacție în lanț: Miki o iubește pe Ruxandra, Ruxandra îl iubește pe Radu, Radu o iubește, brusc, pe Ada, Ada îl iubește pe Miki, dar și Andi îl iubește pe Miki. În ultimă instanță, până și Ruxandra pare că-l iubește. Dar, cu toată iubirea asta năvalnică și arborescentă, Miki urăște viața. O urăște cu cinism, cu tragism, cu hotărâre. Și nu poți să nu te întrebi: Ce anume poate să transforme un adolescent într-un mizantrop care se urăște chiar și pe sine? Cât de aproape îi sunt prietenii, cât de profund îl înțeleg și cum ar putea să-l ajute?
Alexandru Mâzgăreanu orchestrează fără ezitări o partitură în care fiecare instrument sună clar, generând armonia concertului. Cei cinci adolescenți, cu personalități distincte, se exprimă în relații credibile, înlănțuindu-se într-o admirabilă omogenitate a întregului. Cei cinci tineri actori (care au absolvit în ultimii ani) știu ce înseamnă să fii prezent pe scenă chiar și atunci când n-ai replică, oferind un solid punct de sprijin partenerului de scenă. Impresionant rafinamentul cu care Alexandru Voicu (Miki) lasă să transpară, dincolo de sarcasmul afișat, sensibilitatea și tristețea care îl fac vulnerabil, dincolo de teribilismul specific vârstei – o minte pătrunzătoare și o disperare ce poate induce, la un moment dat, marea lașitate. Sau marele curaj?
În rolul lui Radu, prietenul trădător, Vlad Bălan excelează prin discreția interpretării, menținându-și personajul cumva la marginea evenimentelor, mereu prevăzător și calculat, în ciuda aparenței de superficialitate. El este băiatul cumsecade care, însă, nu are prea mari scrupule când e vorba de împlinit aspirații dictate de egoismul propriu. La rândul său, Andrei Cătălin nuanțează cu finețe trăsăturile lui Andi, adolescentul gay, un personaj evadat cu bine din clișeul îndelung acreditat, conform căruia dacă ești gay, e obligatoriu să te fâțâi, să-ți dai ochii peste cap, să afișezi o gesticulație efeminată. Nimic din toate acestea nu îl atinge pe Andi, un băiat ca toți băieții, căruia, însă, i s-au întâmplat în copilărie niște mizerii de neînchipuit. Andi își duce traumele ascunse în cotloanele sufletului, acolo unde se naște și marea sete de iubire.
Ada cea gălăgioasă, candidă, impulsivă, pusă pe șotii, dornică să se afle în centrul atenției și purtându-și virginitatea ca pe un stigmat, îi vine mănușă Irinei Antonie, această actriță pe cât de fragilă ca înfățișare, pe atât de încărcată cu energie explozivă. Chiar dacă apare puțin, în ultima parte a spectacolului, Beatrice Rubică reușește să creioneze un personaj credibil: Ruxandra este fata care se joacă de-a iubirea, de-a suferința, de-a prietenia, de-a frângerea inimilor, de-a maturitarea. I-aș reproșa doar un amănunt: absența reacției în momentul când deschide fermoarul cortului. Ceea ce se întâmplă acolo nu e deloc ceva care să te lase indiferent.
Despre decorul creat de Romulus Boicu nu pot să spun decât că e minunat. E chiar colțul de plajă pustie unde se întâmplă ceva. Acel ceva care va deveni secretul pe care grupul de prieteni îl va purta toată viața ca pe o povară sfâșietoare. Muzica lui Alexandru Suciu și video mapping&design-ul semnat de Cristian Niculescu și Luca Achim contribuie, de asemenea, la definirea atmosferei. ”With a little help from my friends” este un spectacol la care se râde copios, în care tensiunea este gradată cu mare rafinament și care îți oferă teme de gândire. Și cu acest nou spectacol, Teatrul Excelsior demonstrează că se reinventează pe zi ce trece, oferind publicului spectacole bune, pentru copii, dar și remarcabile performanțe teatrale, dedicate adulților.
Gabriela Hurezean
Fotografii de Romulus Boicu