”Câinele Japonez” cântă din Mozart
Regizorul Tudor Cristian Jurgiu are 29 de ani și își face glorioasa intrare în lumea lungmetrajului împreună cu câinele. Japonez. Și cu Victor Rebengiuc, posesorul celei mai frumoase voci și a celei mai bune dicții din filmul autohton. Și din teatru. O voce care poate da viață poeziei și celor mai sofisticate roluri.
Victor Rebengiuc, țăranul aristocrat
Tocmai vocea a fost aceea care m-a făcut să încerc o anume îndoială de fiecare dată când am aflat că Victor Rebengiuc va interpreta un rol de țăran. Surpriza a fost plăcută la “Moromeții” lui Stere Gulea (1987), numai că Ilie Moromete nu e un țăran obișnuit ci un înțelept al satului, un fel de lider spiritual cu sediul în Poiana lui Iocan.
Nici țăranul din “Câinele Japonez” nu e unul obișnuit. Mersul, pantalonii, pălăria, felul în care își vâră degetele în strachina cu brânză îl recomandă pe Costache Moldu drept țăran veritabil. În schimb, demnitatea cu care își asumă nenorocirile care l-au lovit, refuzând să primească gratis ajutorul de la cei din jur, îl definește clar ca personaj de viță nobilă. Nea Costache e singur și bătut de soartă, dar fără a avea patetismul regelui Lear (interpretat magistral de Victor Rebengiuc, la Teatrul ”Bulandra”). Își duce povara cu acel bun simț specific țăranului nemitocănizat prin naturalizare forțată la oraș. Inundația i-a distrus casa și i-a luat tot ce avea. Nevasta i-a murit. Singurul lui fiu, Ticu (Șerban Pavlu), a dispărut din peisaj, căutând o viață mai bună în Japonia. În urmă cu mulți ani, tatăl și fiul s-au despărțit supărați, pentru că Ticu a părăsit țara după ce s-a logodit cu Gabi (Ioana Abur), gest interpretat de obștea satului drept o crasă bătaie de joc. Scenariul scris de Ioan Antoci (absolvent de Teologie, la Iași) si stilizat de Tudor Cristian Jurgiu&Gabriel Gheorghe, sintetizează cu acuitate relațiile interumane din mediul rural, fundamental diferite de cele din mediul urban.
Aici, în comunitatea restrânsă, în care toată lumea cunoaște pe toată lumea, nu poți fi niciodată cu adevărat singur. Văzând că nea Costache și-a pierdut toată agoniseala, cei mai puțin oropsiți îl ajută fiecare, cum poate. Chiar dacă, neavând bani să plătească, omul refuză țâfnos să primească de pomană, vecina Leanca (Alexandrina Halic) îi lasă laptele pe prispă și îi dăruiește un sacou, iar Gabi, uitând că a fost rănită, îi aduce o lampă și o sticlă de gaz, ca să nu mai stea pe întuneric.
Zâmbind, despre lacrimi
Tudor Cristian Jurgiu știe să spună povestea fără a cădea în telenovelă siropoasă și lacrimogenă, explorând cu subtilitate universul interior al personajelor.
Chiar dacă e supărat pe fiul său, Costache se pregătește cu emoție să-l revadă, iar Victor Rebengiuc transmite cu extraordinară forță iluminarea bătrânului, pe măsură ce reînnoadă relația cu Ticu, se apropie de nora Hiroku (Kana Hashimoto) și de nepoțelul său japonez, Paul Koji (interpretat de Toma Hashimoto, fiul Kanei). Șerban Pavlu exprimă impecabil încordarea fiului rătăcitor și cu musca pe căciulă, care se întoarce acasă pentru a ajuta, dar nu știe la ce să se aștepte. Kana Hashimoto este soția japoneză clasică: suavă, discretă, caldă. Așa cum era de așteptat, micul ”Kojiță” va fi personajul cheie în refacerea relațiilor normale de familie.
”Câinele Japonez” este un film excelent orchestrat de regizorul Tudor Cristian Jurgiu, admirabil interpretat și splendid filmat (director de imagine: Andrei Butică), într-un cadru alcătuit cu maximă inspirație de scenografa Cezara Armașu. Concluzia nu poate fi decât una: Tudor Cristian Jurgiu debutează în lungmetraj sub cele mai bune auspicii. Amănunt amuzant: filmul lui Tudor Cristian Jurgiu l-a avut producător pe Tudor Giurgiu, iar filmările au avut loc în județul Giurgiu.
Gabriela Hurezean