Premieră la Teatrul de Artă: ”O femeie singură” și orgasmul, când rimează cu terorismul
Cel mai nou spectacol, pe afișul Teatrului de Artă din București: ”O femeie singură” de Dario Fo și Franca Rame. Premiera, chiar în seara zilei în care Dario Fo a închis ochii. Pentru totdeauna. Și în curtea Teatrului de Artă era al naibii de frig. Dar s-a făcut cald când a început spectacolul. Îmi era dor de Andreea Bibiri, pe care o știu încă de la începuturile carierei, când juca în ”Lecția”, ”Unchiul Vanea”, ”Trei femei înalte”. A fost și de data asta o revelație. Și iar am văzut-o reinventându-se, identificându-se cu personajul până la anularea sinelui și spunând o poveste care te absoarbe ca o bulboană amețitoare. Și râzi, și plângi, și descoperi, și înțelegi. Și, uneori, te înțelegi în această istorie despre singurătatea populată.
Maria este o femeie tânără și frumoasă. Are soț, copii, un socru estropiat și libidinos și câțiva admiratori perverși care o sună la telefon sau o pândesc de vizavi. Maria e însetată de iubire. Maria e acel gen de femeie de care se îndrăgostesc toți bărbații. Dar nu știe mare lucru despre iubire. Nici despre ”a face dragoste”. Pentru ea, orgasm nu este decât un cuvânt urât, care rimează cu fascism, nazism, comunism, terorism. Și-a făcut un fel de platoșă dintr-un mare fulgarin și o pereche de clăpari. Mersul cu clăparii seamănă cu ticăitul asurzitor, implacabil, al unui ceas care măsoară sfârșitul timpului. Maria povestește cu mult haz despre viața ei absurdă. Este absurdul acela care, în ordinea unei logici de fier, duce la deznodământul inevitabil.
Dario Fo și Franca Rame au scris cu umor (negru) despre setea de iubire, singurătate/însingurare, violență, resemnare, pasiune, revoltă, alienare. A rezultat un spectacol la care se empatizează și se râde foarte mult, dar, precum Harap Alb, ”râzi, tu, râzi, dar nu e râsul tău”. Andreea Bibiri își conturează personajul cu trăsături clare, fără ezitări, cu energie contagioasă, fără, însă, a-i agresa în vreun fel vulnerabilitatea. Maria poate să ude cu gingășie floarea din balcon, dar poate să-l înjure neaoș pe voyeurul care îi urmărește fiecare mișcare. Sau pe socrul bălos. Știam de multă vreme că Andreea Bibiri e o actriță de elită. Care nu m-a dezamăgit niciodată. Iar în construirea acestui excelent one woman show a avut și doi aliați de nădejde: regizorul Daniel Grigore-Simion și scenograful Adrian Pitica.
Inspirat, ingenios, regizorul aduce în scenă și celelalte personaje ale tramei, cu ajutorul obiectelor propuse de scenograful la fel de inspirat și ingenios: un telefon, o mână, eșarfe, păpuși ș.a. Cei trei creatori ai spectacolului există într-o unitate perfect coagulată, cu pasiune, cu har, cu profundă înțelegere a ceea ce trebuie să transmită și a mijloacelor surprinzătoare prin care o fac. Spectacolul ”O femeie singură” devine, astfel, o mică și strălucitoare bijuterie pe care o iei cu tine, acasă, pentru a te mai minuna de ea o bucată de vreme.
Gabriela Hurezean
Fotografii de Romulus Boicu
One Response to “Premieră la Teatrul de Artă: ”O femeie singură” și orgasmul, când rimează cu terorismul”
[...] mai vorbi deloc cu mine (real sau virtual). Zic. Despre spectacol gasiti un articol si pe site-ul muzesiarme.ro. Salutari TEATRALE [...]