Revistă de înnodat sinapse

Premieră la Teatrul Metropolis: ”Ofelia. Afterlife” – iubirea de după neiubire

ofe dans

Cu fiecare spectacol după o partitură a sa, Dan Coman se dovedește a fi un redutabil cunoscător al psihologiei feminine. A fost revelația copleșitoare din ”La câțiva oameni distanță de tine” (montat de Radu Afrim la TNB) iar acum ne oferă o nouă lovitură de maestru cu această Ofelie pe care Antoaneta Cojocaru o trăiește pe scena Teatrului Metropolis. Pentru că asta face Antoaneta Cojocaru: își trăiește rolurile. Știu de când am văzut-o, acum zece ani, în ”Cea mai puternică”, la Teatrul de Comedie. Un rol fără cuvinte, dar cu o prezență a cărei intensitate îți tăia respirația. Cine este Ofelia ei și a lui Dan Coman? Depinde cât de departe îți poți expanda limita sufletului și a imaginației.

ofe generic

Poate fi Ofelia de sub ape, vorbind din viața de după moarte, poate fi Ofelia care ar fi putut să existe mai departe, în viața reală, poate fi Ofelia etern ascunsă, care mocnește în fiecare femeie. Câți hamleți dispar, așa, după o săptămână, o lună, un an de halucinație, descoperind că, de fapt, n-au iubit nicio clipă, niciodată! Pentru că, de obicei, din femeia întreagă, cu tot universul ei luxuriant și fragil, masculul vrea doar sexul. Sigur că Hamlet al lui Shakespeare nu vrea nici măcar sex, el are niște investigații și răzbunări de înfăptuit. Hamlet refuză să primească iubirea pură, care ar putea să-i tămăduiască/izbăvească sufletul secătuit.

ofe sub apă

Ofelia își ridică privirea și întreabă ”E cineva acolo?”, când se află sub ape, dar și când e supraviețuitoare pe fața pământului. Poate se adresează unei divinități a viilor și morților, poate se adresează doar unui suflet viu, care ar putea s-o salveze. Light design-ul lui Alin Popa delimitează sugestiv, prin culoare, lumea înecaților de sub apă și lumea reală, a celor vii. Albastru rece, pur, ireal versus strălucire albă, crudă, luminând cafeaua cu gust de pământ, băută la 5 dimineața, înainte de trezirea luminii, în bucătăria din viață și din vis (decor bine articulat de Vladimir Turturică).

maria b

Spectacolul creat de Antoaneta Cojocaru este și nu este un one woman show. În primul rând, pentru că nu e singură pe scenă. Are un alter ego copil (Diana Dancu), și mai are un întreg univers sonor interpretat live de trupa Beethoven Crisis – Maria Bucur, Andrei Mancaș, Răzvan Balașov, Vlad Ploeșteanu. Minunați, toți, dar se cuvin niște aplauze în plus pentru textele și muzica pe care Maria Bucur le-a compus special pentru acest spectacol. Și încă niște aplauze pentru vocea ei care, pur și simplu, ți se lipește de timpan.

antoaneta

Despre grația cu care Antoaneta Cojocaru își convertește trupul în mijloc de expresie (infailibil!) știam destul de multe, din spectacolele în care am văzut-o de-a lungul timpului. Dar acum, cu ajutorul coregrafiei gândite de Ioana Marchidan și a costumelor fluide, create de Iolanda Mutu, parcă mișcarea e mai elocventă ca niciodată. Cu dansul și cuvintele, actrița povestește tulburător despre durerea preaplinului de iubire pe care nu-l vrea nimeni, despre feminitatea zadarnică, despre femeia desperecheată care trăiește cu gândul că speranța moare ultima. Dar nici măcar speranța nu e nemuritoare.

ofe speranța

Următoarele reprezentații vor avea loc la Teatrul Metropolis, pe 19 și 20 martie. E bine să vă luați biletele din timp, sala e destul de mică.

Gabriela Hurezean

Fotografii de Dinu Lazăr

Leave a Reply

Basic HTML is allowed. Your email address will not be published.

Subscribe to this comment feed via RSS