”Ultima zi” – o oră în beznă
Mi-a plăcut ”Visul lui Adalbert”, lungmetrajul de debut al lui Gabriel Achim, dar am vrut să văd acest al doilea film al său, ”Ultima zi”, mai ales dintr-un motiv oarecum subiectiv: am zărit-o pe Coca Bloos în distribuție. O actriță extraordinară. Pe care, însă, n-am avut norocul s-o admir de data asta, pentru că a picat la montaj.
La conferința de presă de după vizionare, i s-a reproșat lui Gabriel Achim că are o atitudine neortodoxă față de clopotul din ”Rubliov”. De ce să nu recunosc, răspunsul lui Achim mi-a plăcut: ”Purtăm povara genialității înaintașilor, măcar atât putem face, în nemernicia noastră, să ne batem joc cu un anume respect.” Tot filmul stă sub semnul acestei afirmații. Din cele 105 minute, cât durează acțiunea, 60 de minute sunt înecate în beznă.
Avem două mașini, noaptea, prin nămeți. În prima e primarul (Doru Ana) și prietenul lui, Adrian (Mimi Brănescu). În a doua mașină e polițistul Viorel (Adrian Văncică) și Lucică, liderul Tineretului Creștin (Adrian Ciglenean). În ambele mașini, unul vorbește (primarul și, respectiv, polițistul) iar celălalt tace (Adrian și liderul-momâie). De ce ai avea răbdare să-i asculți pe unii monologând în întuneric, timp de o oră? Din curiozitate. Pentru că vrei să știi cum și-a rupt gâtul Adrian. De ce a vrut Adrian să se călugărească? De ce s-a răzgândit? De ce ține morțiș primarul să-l întoarcă de la mânăstire? De ce tot pingăne telefonul lui Adrian? Cine îi trimite mesaje și de ce? Cum se explică tensiunea aproape materială dintre primar și Adrian?
Sigur că, în ora aia, n-o să primești niciun răspuns. Iar în cele 45 de minute, când acțiunea iese la lumină (în casa primarului, unde se pune de-un grătar pantagruelic și de-o chercheleală strașnică), vei găsi răspunsurile singur, atât cât te ajută intuiția. Grație scenariului cu schepsis, scris de Gabriel Achim și Cosmin Manolache. Acasă la primar, ai ocazia să lansezi o nouă rafală de întrebări: De ce are draci nevasta gravidă a primarului (Rodica Lazăr)? Ce reprezintă scena mută dintre Adrian și nevasta primarului? De ce face bășcălie primarul de Adrian, pe motiv că acesta vrea iubire ca-n filme? (”Numai că actorii, după ce termină filmul, pleacă acasă. Tu rămâi în film.”) Cum a ajuns polițistul Viorel sclavul robot al primarului? Ce malversațiuni ascund amândoi? Cum spuneam, n-ai să afli nimic clar, până în ultimele secunde ale filmului.
Între timp, nu-ți rămâne decât să evaluezi rolul care îi vine mănușă lui Doru Ana: primarul se crede Dumnezeu, dar felul în care râde îi trădează structura mefistofelică, face pe atoateștiutorul, dar nu e decât un fanfaron grobian și întru totul malefic. Adrian Văncică e perfect în rolul trepădușului aliat în rele, slugarnic și vulgar (magistrală secvența în care mănâncă o chitanță). Adrian Ciglenean își construiește personajul exact așa cum cere scenariul: un tip șters, servil, care nu are opinii și care trece prin peisaj ca o fantoșă. Aplaudabil este și Constantin Cojocaru, în rolul bătrânelului necăjit, pe care primarul îl culege din drum. Imaginea semnată de George Chiper servește, și ea, cu precizie, cauza acestui lungmetraj premiat anul trecut la TIFF. Și, pentru că am un prieten care mă întreabă mereu dacă în filme se mănâncă ciorbă, voi oferi și acest amănunt: în ”Ultima zi” nu se mănâncă ciorbă, ci salam și pilaf. Pilaf o să ieși și tu de la filmul ăsta, drag cinefil, în caz că nu-ți place umorul negru. Mie îmi place, drept pentru care am și râs.
Gabriela Hurezean