Revistă de înnodat sinapse

”Apusul” de după Oscar

irisz

Nu-i de colea să aduni cu lungmetrajul de debut premii ca BAFTA, Grand Prix (Cannes), Golden Globe, Oscar, David di Donatello și altele, și încă altele, până și Premiul Gopo! Tu fiind exponentul unei cinematografii din Est, pe care occidentalii n-o mai prea caută, fiindcă s-a fumat deja și exoticul mizerabilism comunist/postcomunist. Cu toate acestea, lui László Nemes, un tânăr regizor din Ungaria, i-a reușit această greu egalabilă performanță. Deloc grăbit să-și confirme valoarea, Nemes lucrează în ritm tacticos la al doilea lungmetraj al său, ”Apusul” (”Sunset”/”Napszállta”), lansat după patru ani de la debutul oscarizat. Deocamdată, ”Apusul” e gratulat cu Premiul FIPRESCI, la Veneția. Sigur că toată lumea – critici și cinefili – se precipită să caute asemănările cu ”Fiul lui Saul”. Care ar fi acestea? Nu prea multe. Picturalitatea. Perspectiva volatilă. Faptul că Nemes continuă să sufle în ceafa personajului principal. Provocarea imaginației. Prim-planul exploatat la maximum. Ca orice regizor important, după doar două filme, Nemes prezintă o amprentă inconfundabilă, căreia îi adaugă, iată, noi elemente. Aici, misterul. Adâncit, poate, până prea departe. L-am întrebat de ce l-a ales pe Vlad Ivanov pentru rolul lui Oszkár Brill și mi-a răspuns că l-a văzut în niște poze și în filme și l-a frapat aerul lui ”mysteriously dangerous”. Pentru acest personaj, Ivanov a avut un excelent antrenor de limbă maghiară. Își rostește atât de corect replicile, încât, dacă nu știam dinainte că e el, aș fi fost ferm convinsă că e un actor din Ungaria. Și încă unul foarte bun, pentru că Brill are ascunzișuri greu de interpretat, e alunecos și foarte înșelător!

vlad

Revenind la mister. Irisz Leiter (Juli Jakab) vine la Budapesta, mânată de dorul pentru locul unde a copilărit. Dar manufactura de pălării a părinților săi (morți într-un incendiu) este acum a lui Brill. Care ezită s-o angajeze, deși Irisz are școală bună, italiană, în materie de făcut pălării. Dar fata asta cu privire impenetrabilă și înfățișare de androgin nu renunță cu una, cu două, la planurile ei. Mai ales că, între timp, a aflat că are un frate. Lui Nemes nu-i plac poveștile clare, administrate cu pipeta. Nici mie. Numai că, de dragul misterului, lasă fraza (prea) neterminată. Sau, cum ar veni, se lasă blocat în propriile enigme. E ca un pictor care nu se poate hotărî ce culoare să mai pună, și câtă umbră, și câtă lumină. Irisz lansează întrebări care rămân mereu fără răspuns dar, din planul secund, încețoșat, se aud șușoteli, frânturi de frază, respirații, rumoare, urlete de durere. Dacă la ”Fiul lui Saul” lucrurile au o claritate tăioasă, atroce, aici adevărul este blurat și lăsat în seama cinefilului mai mult sau mai puțin dispus să dezlege mistere.

irisz vlad

Ajunsă la Budapesta, Irisz trăiește între coșmar și realitate, în plină decadență a aristocrației austro-ungare. Domnii sunt atotstăpânitori, iar doamnele – subspecii, jucării sexuale. Mai sunt, apoi, anarhia și violența unor justițiari neînțeleși. Acesta este apusul lumii intrate în putrefacție, care se va revărsa sângeros în primul Război Mondial. Nemes spunea la avanpremieră că Irisz își caută fratele pentru că la el e cheia misterului. Eu, una, nu știu dacă l-a găsit până la urmă. Dar filmul e bun. Mergeți să-l vedeți!

Gabriela Hurezean

 

 

Leave a Reply

Basic HTML is allowed. Your email address will not be published.

Subscribe to this comment feed via RSS